1. Consideratii generale Sursa oricarei destinatii de utilizare a apei este apa naturala, apa izvoarelor si a raurilor. Compozitia chimica a acestei ape variaza cu natura rocilor cu care a fost in contact. Cel mai scazut continut in substante minerale dizolvat il prezinta apa izvoarelor de munte - cca. 50 mg materii solide la litru. Apele freatice au de obicei un continut mai mare in substante minerale - cca. 2g/l, iar in apele raurilor se mai gasesc si substante minerale suspendate precum si materii organice. Apa naturala - apa izvoarelor si a raurilor - contine dizolvate urmatoarele specii chimice: a. gaze - O2, N2, CO2, iar in regiunile industriale cantitati variabile de NO2, SO2, HCl etc. b. saruri minerale - saruri solubile de Ca, Mg, K, Na, Fe, NH4 etc si silicati de Na si K. c. compusi organici - proveniti din descompunerea aeroba sau anaeroba a organismelor sau resturilor animale sau vegetale. De asemenea, in apa naturala pot fi identificate, in stare coloidala, saruri hidrolizate de Al, Fe si silicati alaturi de unii compusi macromoleculari, iar sub forma de suspensii pot sa apara nisipul, argila, resturi vegetale sau animale O categorie speciala in cadrul apelor naturale o constituie apele minerale care pot fi calsificate in urmatoarele categorii: - izvoare acide simple - cu un continut mare de CO2 si putine substante minerale; - izvoare carbonice - cu CO2 si bicarbonati de sodiu, calciu si magneziu; - izvoare alcaline - care contin o cantitate mai mare de bicarbonat raportata la continutul de CO2; - izvoare sarate - avand un continut de peste 15 g/l de NaCl; - izvoare amare - continand sulfati de sodiu si magneziu; - izvoare sulfuroase - contin sulfuri ale metalelor alcaline si H2S liber; - izvoare iodurate - in care cantitatea ionului I- este ridicata; - izvoare arsenicale - in care pot fi identificati arseniti si/sau trioxid de arsen. In functie de destinatia unei ape - potabil, industrial, materie prima sau auxiliara in industria chimica, alimentara, constructii, etc, apa trebuie sa indeplineasca anumite conditii de calitate prevazute de standarde pentru fiecare caz in parte. Totodata, domeniul de utilizare constituie si un criteriu de clasificare a apelor, distingand: ape potabile, ape industriale, ape reziduale. Dupa folosire apele industriale si potabile devin ape reziduale, bogate in substante nocive: microorganisme, saruri, acizi, etc. Acestea inainte de a fi deversate in rauri sunt epurate spre a le face inofensive florei si faunei acvatice. Studiul apelor urmareste calitativ si cantitativ aspectul, culoarea, aciditatea/alcalinitatea - pH-ul, prezenta diferitelor specii cationice si anionice dizolvate, duritatea, etc. Analiza calitativa are la baza reactii de identificare analitica, in timp ce pentru determinarile cantitative se aplica metode si procedee specifice. In mod normal, pH-ul apelor naturale se situeaza in jurul valorii 7,0 (pH = 6,5 - 9). Atunci cand apele contin cantitati mari de acizi humici, acid carbonic, hidrogen sulfurat, sunt solubilizate rocile cu caracter alcalin, oxizii si carbonatii. In schimb, apele care contin cantitati apreciabile de carbonati alcalini si alcalino-pamantosi, (CaCO3, MgCO3) au caracter alcalin si solubilizeaza rocile cu minerale acide (sulfati si azotati).
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).