Un limbaj de programare este un sistem de conventii adoptate pentru realizarea unei comunicari - intre programator si calculator. Limbajele folosite pentru programarea unui calculator sunt extrem de asemanatoare limbajelor naturale. Ele sunt compuse din : - cuvinte (rezervate); - punctuatie; - propozitii si fraze; - reguli sintactice etc. Asa cum pentru insusirea unei limbi straine trebuie invatate cuvintele acesteia si regulile cu care pot fi manevrate tot asa pentru insusirea unui limbaj de programare trebuie studiate cuvintele si semnele care il compun impreuna impreuna cu regulile de manevrare a lor. Dupa metoda cu care este conceput ansamblu comunicarii, limbajele pot fi clasificate in mai multe moduri. In continuare voi enumera cele mai importante clase de limbaje, descriere ce acopera totalitatea limbajelor existente. I.1. Limbaje de nivel scazut - de nivel inalt " Nivelul " unui limbaj este apreciat prin pozitia pe care o ocupa pe scara constituita de limbajul recunoscut de microprocesor ( limbaj masina ) si limbajul natural al programatorului ( limba romana, limba engleza ...). Un limbaj de nivel scazut este foarte apropiat de masina, el manipuleaza cu elemente de nivel hardware, fizic, cum ar fi : registru, microprocesor, locatie de memorie, port de intrare / iesire etc. Un limbaj de nivel inalt sau foarte inalt manipuleaza cu concepte apropiate de limbajul natural, concepte de nivel logic, cum ar fi : colectie de date, nume de operatie ( sort, writeln, open ), variabile, constante ( asemanatoare ca inteles cu cele din matematica). Cu ajutorul unui limbaj de nivel inalt programatorul se face mult mai usor inteles de catre calculator. Uneori o singura limie de program scrisa cu un astfel de limbaj poate echivala cu sute de linii de program scrise in limbaj masina. Deci din punct de vedere al reducerii timpului de realizare a unui program si al sigurantei in functionare ( absenta erorilor de programare ) este de preferat un limbaj de nivel cat mai ridicat ( inalt sau foarte inalt ). In schimb, pe masura ce limbajul are un nivel mai ridicat executia programului conceput cu ajutorul sau va fi mai lenta, decat a unui program ce realizeaza aceleasi operatii dar este scris in limbaj de asamblare. O alta diferenta esentiala intre cele doua tipuri de limbaje o reprezinta portabilitatea, adica posibilitatea transferarii programelor pe un alt tip de masina decat cea pe care au fost construite. Din acest punct de vedere limbajul de asamblare este neportabil deoarece el este specific microprocesorului. Programele realizate pe un tip de masina trebuie rescrise integral pentru noul tip de masina, folosind un nou set de instructiuni - care deobicei difera foarte mult. Lucrurile stau altfel cu programele concepute cu ajutorul unui limbaj de nivel inalt, deoarece acestea sunt detasate de masina. Intre un astfel de program si calculator se interpune compilatorul ( sau interpretorul ) care rezolva corect transformarea fisierului-sursa in fisier-executabil. I.2. Limbaje procedurale - neprocedurale Cele doua tipuri de limbaje, procedurale si neprocedurale, se diferentiaza prin nivelul de organizare ( structurare ) a unui program. Limbajele neprocedurale sunt concepute pentru a gandi un program la nivel de instructiune, pe cand cele procedurale, obliga programatorul sa conceapa programe la nivel de bloc. Intr-un limbaj procedural (numit si limbaj structurat) programele sunt scrise instructiune cu instructiune, dar ele sunt organizate logic in blocuri (grupuri de instructiuni ) ce realizeaza o actiune bine determinata. In general un bloc are un punct de intrare si un punct de iesire - nu mai multe. Un limbaj procedural ofera posibilitatea utilizarii unui nivel ridicat de concepere a unui program si duce la realizarea de programe coerente si protejate la erori. Prin contrast, limbajele neprocedurale nu favorizeaza programatorul in a se desprinde de nivelul ,,instructiune ,, si duc deseori la programe greu de controlat - mai ales in cazul programelor de dimensiuni mari. Limbajele neprocedurale sunt inca preferate de unii utilizatori datorita timpului foarte scurt cat decurge invatarea si utlizarea lor. I.3. Limbaje orientate Din punctul de vedere al aplicabilitatii unui limbaj, limbajele pot fi orientate pe o anumita problema sau concepute pentru solutionarea oricarui tip de problema - limbaje de uz general sau altfel spus, neorientate pe o problema. Limbajele orientate prezinta un grad inalt de specificitate pe cand un limbaj neorientat reprezinta un cadru general ce permite introducerea de catre utilizator a conceptelor si prelucrarilor dorite. Deci, diferenta esentiala dintre cele doua tipuri de limbaje o constitue nivelul conceptual definit. Cele specializate poseda deja integral suportul necesar si permit programatorului sa se concentreze la ansamblul problemei, pe cand cele nespecializate lasa in sarcina programatorului manevrarea nivelelor inferioare ale problemei.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
