1.1 Protocolul IPX. Avantaje si dezavantaje Netware IPX este un protocol bazat pe datagrame (fara conexiune). Termenul fara conexiune inseamna ca atunci cand o aplicatie foloseste IPX pentru a comunica cu alte aplicatii din cadrul retelei, nu este stabilita nici o conexiune sau cale de date intre cele doua aplicatii. Deci, pachetele IPX sunt trimise catre destinatiile lor, dar nu se garanteaza si nici nu se verifica faptul ca acestea ajung sau nu la destinatie. Termenul datagrama (datagram) desemneaza faptul ca un pachet este tratat ca o entitate individuala, care nu are nici o legatura sau relatie secventiala cu alte pachete. IPX executa functii echivelente nivelului retea din modelul OSI. Aceste functii includ adresare, rutare si transfer de pachete pentru schimburi de informatie, functiile IPX fiind dedicate transmisiei de pachete in cadrul retelei. Avantaje si dezavantaje Deoarece IPX executa doar sarcinile nivelului retea din modelul OSI, ofera beneficiile vitezei si performantei care rezulta din incarcarea mica pe care o produce. Totusi, serviciile IPX sunt insuficiente daca sunt necesare garantiile nivelului transport. IPX este deci folosit in cazul in care este potrivit tipului particular de aplicatie. Principalele avantaje si dezavantaje ale IPX sunt: o Disponibilitatea simultana a sursei si destinatiei nu este necesara, deoarece nu exista o conexiune predeterminata. Totusi, sursa nu primeste nici o confirmare a faptului ca destinatia a primit datele; o Flexibilitatea in rutarea pachetelor este mare, deoarece nu este necesara o ruta predeterminata a pachetelor; o Pachetele pot fi trimise catre destinatii multiple pur si simplu prin duplicarea pachetului si schimbarea adresei destinatie. Un mesaj se poate trimite folosind IPX prin plasarea mesajului in portiunea de date a unui pachet IPX, la fel ca si punerea unui mesaj intr-un plic. Headerul pachetului IPX trebuie sa contina reteaua destinatie, numerele de nod si soclu (adica adresa la care trebuie trimis pachetul). IPX trimite fiecare pachet individual prin diferite subretele (posibil pe diferite rute pentru a profita de traficul mai scazut) pana cand pachetul atinge destinatia. Deoarece fiecare pachet este o entitate individuala, rutarea si secventierea pachetelor poate sa varieze. Cand pachetul ajunge, sursa nu primeste nici o informatie privind livrarea cu succes a pachetului. Doar daca destinatia ia hotararea sa trimita un pachet catre sursa, sursa poate fi sigura de ajungerea pachetului la destinatie. Oricum, IPX trimite cu succes aproximativ 95% din numarul pachetelor. 1.2 Structura pachetului IPX Pachetul IPX este identic din punct de vedere al structurii cu un pachet Xerox IDP. El are doua parti: un header de 30 de octeti si o portiune de date cu o lungime intre 0 si 546 octeti. Lungimea minima a pachetului este 30 octeti (doar headerul), iar lungimea sa maxima este 576 octeti (30+546). Structura pachetului IPX este prezentata in tabelul 1. Toate campurile sunt structurate high-low, adica cel mai semnificativ octet al campului este primul. Offset Continut Tip 0 Checksum BYTE[2] 2 Length BYTE[2] 4 Transport Control BYTE 5 Packet Type BYTE 6 Destination Network BYTE[4] 10 Destination Node BYTE[6] 16 Destination Socket BYTE[2] 18 Source Network BYTE[4] 22 Source Node BYTE[6] 28 Source Socket BYTE[2] 30 Data Portion byte[0/546] Tabelul 1. Structura pachetului IPX. Semnificatia campurilor headerului este urmatoarea: Checksum (Suma de control) Acest camp a fost inclus pentru conformitate cu headerul original Xerox. IPX il incarca totdeauna cu valoarea 0FFFFh. Cartelele de retea aplica sume de control intregului pachet IPX, deci acest camp nu este necesar.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
