Procesorul

Procesorul este un circuit integrat care include echivalentul unui numar foarte mare de elemente de circuit electronic clasic - tranzistori, fiind capabil sa efectueze calcule si sa interpreteze comenzi. Lucreaza in strinsa colaborare cu placa de baza, pe care este montat intr-o mica priza (numita si slot sau socket) speciala. In functie de tipul acestei prize, o placa de baza poate suporta numai anumite tipuri de procesoare, care pot fi montate in acel tip de priza.

Arhitectura sa interna se imparte schematic in trei mari blocuri de tranzistori numite si unitati:

1) Unitatea de memorie cache, impartita in doua subunitati, una pentru comenzi, cealalta pentru date; memoria cache stocheaza comenzile si datele cele mai des utilizate;

2) Unitatile de control, care se ocupa cu decodarea instructiunilor, cu accesul la memoria RAM etc;

3) Unitatile de calcul :

- unitatea aritmetica (ALU - Aritmetic Logical Unit), este cea mai importanta, fiind utilizata de toate programele; se ocupa numai de calculele simple, cu numere intregi.

- unitatea de calcul in virgula mobila (FPU - Floating Point Unit), era la origine un procesor independent "coprocesor" (seria 8087, 80287, 80387); a fost integrata in procesorul principal in 1989, odata cu aparitia lui 80486. Aceasta unitate este capabila de operatii matematice cu virgula mobila, precum si de altele mai avansate, cum ar fi radicalul sau functiile trigonometrice.

- unitatea multimedia, nestandardizata; prima astfel de unitate a fost MMX in 1997, au urmat apoi 3DNow!, SSE, 3DNow!+, SSE2; functia lor este aceea de a optimiza programele multimedia (sunet, grafica 3D, efecte audio-video).

Caracteristici de functionare

a) Frecventa este cea mai comuna caracteristica a unui procesor, si este in relatie direct proportionala cu puterea sa de calcul. Unitatea de masura a frecventei este ciclul pe secunda (Hertz-ul). Un procesor mai este caracterizat si de dimensiunea magistralei de date, care se masoara in biti. Cu cat aceasta este mai mare, evident, fluxul informatiilor tranzitate si prelucrate va fi mai mare, procesoarele actuale dispunand de o magistrala pe 64 de biti, inaugurata de Pentium. Cresterea frecventei microprocesorului este principalul mijloc de a creste performantele. Datorita diferentei de arhitectura intre diferitele generatii de procesoare, puterea de calcul poate varia in cazul a doua procesoare cu aceeasi frecventa dar apartinand unor generatii diferite. De aceea, capacitatea de calcul a unui Pentium 100 MHz ar fi apropiata de cea a unui ipotetic 486 la 200 MHz. Un alt exemplu il constituie performanta medie a lui Pentium 4 2000 MHz, care este sensibil egala cu a unui AMD Athlon 1600 MHz. Frecventa unui procesor este direct legata