Sunt circuite integrate care au ca scop stocarea informatiei sub forma binara. Memoriile reprezinta categoria de circuite integrate cu cea mai mare raspandire si vanzare in lume in prezent. Ele se gasesc sub forma distincta sau intra in componenta altor circuite integrate cum ar fi microprocesoare, microcontrolere, FPGA, circuite de telecomunicatii, etc. 1.1 Clasificarea memoriilor Traditional se deosebesc doua categorii largi de memorii: - memorii care pot fi doar citite, denumite ROM (Read Only Memory); - memorii care pot fi si scrise si citite, denumite RAM (Random Access Memory). In functionare normala, memoriile ROM se pot doar citi. Inscrierea informatiei intr-o astfel de memorie se realizeaza intr-o etapa anterioara utilizarii ei printr-o procedura numita programare (programming sau mai corect burning). Memoriile RAM ar trebui denumita corect RWM (Read Write Memory) deoarece se pot citi si scrie in orice moment si la orice adresa, ele fiind memorii la care accesul poate fi aleator. Din punct de vedere al tehnologiei de fabricatie exista memorii cu tranzistoare bipolare, MOS, CMOS respectiv BiCMOS. Memoriile volatile isi pierd continutul la deconectarea alimentarii, pe cand memoriile nevolatile isi mentin informatia stocata si fara prezenta tensiunii de alimentare. In general memoriile ROM sunt nevolatile, iar cele RAM sunt volatile. In functie de organizarea magistralei de date, deosebim memorii paralel si seriale. In prezent se fabrica memorii seriale EEPROM si SRAM. In functie de modul de utilizare: - memorii de program. - memorii de date. In general memoriile ROM sunt folosite pentru stocarea programelor iar memoriile RAM a datelor. Clasificarea in memorii RAM si ROM mai are in prezent doar o semnificatie academica, deoarece memoriile EEPROM si Flash pot fi citite si scrise in functionare normala la orice adresa (comportament de RAM), iar memoriile SRAM nevolatile (NV SRAM) stocheaza informatia peste 10 ani fara alimentare externa (comportament de ROM). Cateva caracteristici importante ale principalelor tipuri de memorii produse in prezent sunt prezentate comparativ in tabelul de mai jos. Reprogramabilitatea si posibilitatea de programare in montaj sunt specifice doar unor tipuri de memorii ROM, de aceea campurile aferente lor au fost hasurate in cazul memoriilor RAM. O memorie ideala se caracterizeaza prin capacitate ridicata de stocare (si implicit densitate mare de ntegrare), timp de acces redus, programabilitate in circuit, informatie nevolatila, consum de current scazut si cost redus. Categoriile de memorii din tabelul 5.1 au doua sau mai multe avantaje din cele de mai sus - singura care le indeplineste pe toate fiind insa memoria Flash. Tabelul 1 1.2 Unitati de masura a informatiei Bitul este cea mai mica unitate de masura a informatiei. Un bit este prin definitie masura cantitatii de informatie necesara eliminarii nedeterminarii la aruncarea cu banul. In algebra booleana un bit poate memora un 0 sau un 1. Multiplii bitului (notat cu b) sunt kilobitul, megabitul, gibabitul si terabitul: 1 kb = 210 b = 1024 b 1 Mb = 220 b = 1024 kb = 1.048.576 b 1 Gb = 230 b =1024 Mb = 1.073.741.824 b 1 Tb = 240 b = 1024 Gb = 1.099.511.627.776 b In echipamentele numerice informatia este organizata fizic si logic. Prin organizare fizica se intelege modul de stocare propriu memoriei semiconductoare, iar prin organizare logica - modul de organizare a informatiei in echipament. Cele doua marimi nu sunt neaparat egale. Exista memorii integrate cu organizare multipla de obicei pe 8 sau 16 biti (memoria din figura 5.1 are o capacitate de 64 de biti si se poate organiza in 64 de cuvinte de 1 bit, 16 cuvinte de 4 biti sau 8 cuvinte de 8 biti). Marimea logica care caracterizeaza latimea unei adrese de memorie adresata unic se numeste cuvant. Cuvantul are o latime de unul sau mai multi octeti (1, 2, 4 sau 8). Mai multe locatii de memorie de la adrese succesive formeaza o pagina de memorie. O pagina de memorie poate avea 2 kB sau mai mult.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
