Întreprinderi virtuale - eWorking

Definitii si concepte de baza

Virtualitatea este o schema de baza testata cu succes în natura. Virtual înseamna:

disponibil prin putere sau posibilitate, ceva care poseda caracteristicile altor lucruri

sau obiecte, care nu este realist, dar exista ca posibilitate si ca ,,daca ar fi real”.

Discutia despre organizatiile virtuale a început sa se extinda din anul 1993 când

Business Week a publicat un articol privind ,,Corporatia virtuala”. De atunci

cercetari în domeniu au aparut peste tot în lume.

Ideea de baza care a dus la constituirea de întreprinderi virtuale este aceea ca la

procesul de productie si de desfacere al unui anumit bun sau serviciu pot participa

mai multe întreprinderi, indiferent de localizarea lor geografica. Constituirea unui

astfel de grup se bazeaza pe modalitatea în care resursele (materiale, financiare si

informationale) de care dispun entitatile membre pot fi utilizate în timp util si, daca

este posibil, pe o preselectie a membrilor în functie de consumatori.

Intreprinderea virtuala poate fi definita ca fiind o coalitie de întreprinderi

independente, realizata pe baza unor principii economice comune. Unitatile

cooperante contribuie în special cu competentele lor esentiale si se comporta ca o

singura unitate. Aceasta coalitie refuza institutionalizarea sub forma unui sediu

central si este condusa utilizând informatiile necesare si tehnologiile de comunicatie.

O organizatie virtuala este formata din unitati organizatorice distribuite care

participa la un proces de munca coordonat, divizat, unitati ce sunt parti ale unei

retele complexe sustinute de tehnologii informationale corespunzatoare.

Compania virtuala poate fi deci definita ca o retea temporala de companii

independente – ofertanti, clienti – uniti prin flux informational pentru a combina

abilitati, a împarti costuri si a intra pe diferite piete de produse. Compania virtuala

nu are un sediu central sau un grafic organizatoric (organigrama), nu exista relatii

ierarhice sau integrare pe verticala. Modelul companiei virtuale este flexibil – un

grup de colaboratori care îsi pun împreuna competentele si se organizeaza rapid

pentru a exploata o anumita oportunitate de piata. Exista diferite opinii cu privire la

limitarea în timp a existentei retelei care constituie compania virtuala. Retelele

temporare sunt mult mai complexe deoarece presupun o mai mare flexibilitate vis-àvis

de aspectele culturale si tehnologia informationala.

Întreprinderea virtuala

Atunci când mai multe companii îsi combina specialistii pentru a crea un produs,

rezultatul poate fi numit întreprindere virtuala (VE – Virtual Enterprise). Întreprinderea

virtuala este o coalitie temporara de companii membre independente pentru a

exploata rapid schimbarile oportunitatilor de productie de pe piata. Aceasta coalitie

se bazeaza pe costul efectiv si unicitatea produsului fara a se lua în considerare

dimensiunea organizatorica, locatia geografica, tehnologiile utilizate si procesele

implementate. Companiile întreprinderii virtuale împart costurile, abilitatile si

eficienta pentru a avea acces pe piata globala.

Întreprinderea virtuala este o subdiviziune a retelei. Este o organizatie ce se poate

reconfigura, cu management propriu, resurse productive si obiective de productie

proprii. Întreprinderea virtuala va combina activitatile de maxima eficienta prin

folosirea optimala a resurselor de productie în concordanta cu oportunitatile pietei,

indiferent de timp si spatiu. Are propria conducere si se comporta ca o unitate

economica individuala.

Datorita cerintelor specifice ale proiectului, întreprinderea virtuala poate contine

unitati care nu apartin retelei, daca abilitatile necesare nu sunt disponibile în retea.

În cadrul întreprinderii virtuale, resursele sunt alocate pentru realizarea unui anumit

produs pe baza eficientei si disponibilitatii, fara a se lua în considerare locatia

geografica si structura organizatorica. Unitatile sunt conectate într-un proces de

productie virtual realizat în cadrul unei singure unitati, chiar daca resursele sunt

distribuite.