Aparent un domeniu in care totul se conjuga la timpul prezent, calculatoarele au o istorie a lor, care incepe cu mii de ani in urma. in cadrul acestui articol vom prezenta cateva repere istorice importante pentru acest domeniu.
Matematician italian nascut la Pisa in jurul anului 1170, a ramas celebru pentru se?ria numerica ce ii poarta numele, in care fiecare element este suma ultimelor doua elemente care il preced. Chiar daca seria fost desco-perita in secolul al Xlll-lea, ea este in-ca folosita de calculatoarele electro?nice moderne in cadrul unor algoritmi de sortare a datelor.
Cel mai indepartat stramos al calculatorului de astazi este abacul, un instrument de calculat, cu ajutorul unor bile mobile asezate pe bare orizontale si paralele fixate intr-un cadru de lemn; el permitea utilizatorilor lui efectuarea unor operatii simple de adunare, scadere sau inmultire.
Probabil, abacul a fost inventat de sumerieni in vechea Mesopotamie (Babilon), de unde a fost preluat in Egipt, China si pe valea fluviului Indus, inainte de a ajunge in lumea greco-romana. Grecii sunt cei care i-au dat numele pe care il utilizam astazi; semnficatia cuvantului este plan?seta sau tabela de calcul.
Abacul a fost in utilizat continuu in Europa pana in Evul Mediu, deci aproape 2000 de ani, fiind treptat eliminat odata cu adoptarea sistemului de numeratie indiano-arab care folosea si cifra ze?ro, ceea ce usura foarte mult calcule?le.
Totusi, acest instrument este inca utilizat in unele tari asiatice, in spe?cial in China, de obicei pentru cal?culele de afaceri.
Arabii au efectuat cercetari in?tense in domeniul matematicii si, in secolul al IX-hn, al-Khwarizmi a pu?blicat o lucrare fundamentala (Kitab al-jabr-wa al-muqabalah) despre un sistem algebric de ma?nipulare a expresiilor numerice care fundamenteaza bazele calculului zecimal. Cuvantul algebra provine din denumi?rea acestei lucrari.
El este cel care a definit pentru prima data notiunea de algoritm, cuvant care este derivat din numele sau.
Prin intermediul lucrarilor sale, europenii vor cunoas?te cifrele indiene (numite astazi cifre arabe) si numarul zero.
Nu se poate spune cu exactitate cand s-a introdus pen?tru prima data cifra zero intr-un sistem de numeratie. Unii considera ca acest concept era cunoscut vechilor babilo-
nieni, dar este mai probabil ca el sa fi aparut in jurul anului 700, in India. Cultura Maya, independent de indieni si po?sibil inaintea lor, a dezvoltat un sistem de numeratie care includea cifra zero.
Numarul zero este introdus in Europa de Papa Silves?tru al ll-lea (999-1003). Acest numar este considerat a fi una dintre cele mai ingenioase inventii ale intelectului uman. Banalele calcule aritmetice de adunare sau scadere devin mai dificile daca nu utilizam cifra zero. Aceasta cifra face posibila existenta sistemului de numeratie zecimal (ne permite sa facem diferenta intre numere cum ar fi 23, 203, 2030 etc.)
Daca cifra zero nu ar fi existat, atunci nu ar fi putut fi create (sau principiile care ar fi stat la baza lor ar fi fost mult diferite) calculatoarele numerice moderne care lucreaza in baza 2, adica in sistemul binar care mai contine in afara cifrei zero doar cifra unu.
Cel care introduce sistemul zeci?mal in Europa este matematicianul italian Fibonacci. Dupa studii cu un profesor arab in nordul Africii, el a calatorit in Egipt, Siria, Grecia, Sici-lia si Proventa, studiind diverse sis?teme de numeratie si metode de calcul.
Lucrarea sa fundamentala este Liber Abaci, a fost pu-blicata in anul 1201 si a furnizat bazele pentru scrierile de aritmetica si algebra in secolele urmatoare. Pana la genera-lizarea folosirii sistemului de numeratie zecimal in intrea?ga Europa au mai trecut patru secole.
Dupa abac, alte dispozitive de calcul apar tot in Orient, fiind in general legate de observatiile astronomice. Astfel, Jamsid al Kashi a construit efectiv si a utilizat (in jurul anului 1400) primele dispozitive de calcul specializate pen?tru observatorul astronomic de la Samarkand.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.