Cyber-Terorismul

Cyberterorismul

Prezentare generala

Termenul de Cyberterorism a devenit din ce în ce în ce mai comun în cultura populară, deși o definiție completă a cuvântului este greu de formulat. Încercarea de a defini cyberterorismul într-un mod cât mai logic se bazează pe atributele terorismului și evenimentele teroriste; astfel se obține o listă de atribute ale terorismului tradițional. Acestei liste de atribute i se adaugă calculatorul și Internet-ul. Astfel, lumea online și a terorismului este sintetizată pentru a produce o evaluare mai largă și mai utilă. Conceptul tradițional de cyberterorism care are în vedere computerul ca o țintă sau ca un instrument este doar o parte a riscului cu care se confruntă.

Pe măsură ce Internet-ul devine din ce în ce mai prezent în toate activitățile umane, unii oameni sau grupuri pot utiliza anonimatului spațiului virtual pentru a recurge la amenințări, comunități umane sau chiar țări întregi, fără o amenințare inerentă de vătămare, capturare sau deces. Deoarece sistemelelor informatice li se atribuie responsabilități din ce în ce mai multe și mai complexe, sabotajul sau terorismul prin intermediul spațiului cibernetic poate deveni o amenințare adevărată.

Scurtă istorie

Interesul oamenilor privind cyberterorismul s-a manifestat la sfârşitul anilor 1980, când, așa cum a fost cazul în anul 2000 (bug-miliniului), a crescut teama prinvind potențialele atacuri prin sistemele informatice. Incidentul din SUA, din 11.09.2001 a făcut ca mass-media să fie din ce în ce mai concentrată asupra unor potențiale atacuri de tip cyberterorist. Astfel, se discută din ce în ce mai mult despre posibilitatea unui atac de mari proporții utilizarea reţelel de calculatoare pentru a sabota infrastructurile critice, cu scopul de a pune în pericol vieţi omeneşti sau a perturbării la scară naţională, fie direct, fie prin întreruperi ale economiei naţionale.

Efectele cyberterorismului

Cyberterorismul poate avea multiple consecințe, precum slăbirea economiei unei țări sau a mai multora, poate avea o gravă influență asupra unui număr mare de persoane. Poate afecta, de asemenea, afacerile pe Internet. Astfel, comercianții și furnizorii de servicii care produc venituri prin intermediul site-urilor (prin publicitate, prestare de servicii) își pot pierde banii în caz de funcționare defectuoasă sau nefuncționare a site-ului în urma intervenției unor criminali cibernetici.

Exemple ale cyberterorismului

Un exemplu de cyberterorism de care țara noastră nu este mândră, a fost atunci când un grup din România a avut acces la calculatoarele ce controlau sistemele de viaţa de la o staţie de cercetare din Antarctica, punând în pericol viața a 58 oameni de știință implicați. Din fericire, vinovaţii au fost opriți înainte de a produce daune ireparabile. Atacurile de tip ciberterorism sunt preponderent non-politice, fiind acte de sabotaj ce cauzează prejudicii financiare, precum în cazul angajatului nemulţumit care a eliberat o cantitate de apă uzată netratată în Maroochy Shire, Australia. Virusii de calculator au degradat sau au închis în alte cazuri unele sisteme non-esenţiale în centralele nucleare, dar acest lucru nu se crede că ar fi fost un atac deliberat.

Mai recent, în 2007, Estonia a fost supusă la un atac cyber în masă în urma eliminării unui monument memorial al unui rus din al II-lea Război Mondial din centrul orașului Talinn. Site-urile selectate au fost bombardate cu trafic în scopul de a le deconectata; aproape toate reţelele guvernului estonian, precum şi două reţele majore bancare au căzut. În ciuda speculaţiilor precum că atacul a fost coordonat de către guvernul rus, ministrul apărării din Estonia a admis că nu a avut nici o dovadă care să lege atacurile cibernetice de autorităţile ruse. Rusia a numit acuzaţiile privind implicarea sa ca fiind "nefondată", şi nici NATO, nici experţii Comisiei Europene nu au găsit nici o dovadă a implicării guvernului rus. În ianuarie 2008, un om din Estonia a fost condamnat și amendat pentru atacurilor împotriva site-ul Partidul Reformist Eston.

În octombrie 2007, site-ul preşedintelui ucrainean Viktor Yushchenko a fost atacat de hackeri. Un grup al naționalistei radicale ruse de tineret a revendicat atacul.

Având în vedere dezvoltarea continuă a tehilogiei informatice, din ce în ce mai mulți tineri pasionați de calculatoare sunt în căutarea unei ”distracții”. Ţări precum China, Grecia, India, Israel, şi Coreea de Sud au fost toate, în centrul atenţiei pentru atacurile asupra sistemelor de informaţii legate de CIA şi NSA. Cu toate că aceste atacuri sunt de obicei rezultatul curiozității programatori tineri, Statele Unite pe bună dreptate preocupări legitime legate de securitatea internă, atunci când astfel de sisteme critice de informaţii cad pradă atacurilor. În ultimii cinci ani, Statele Unite ale Americii s-a preocupat mai intens de protecţia sistemelor sale de informaţii.

Nu în ultimul rând, putem menționa atacul din anul 1999 asupra computerelor NATO. Hackerii au protestat împotriva bombardamentelor NATO din Kosovo. Întreprinderile, organizaţiile publice şi instituţiile academice au fost bombardate cu e-mailuri care conţineau viruşi din alte ţări europene.

Cel mai mare atac informatic din istorie!

Timp de 5 ani, hackerii au spionat calculatoarele din 72 de institutii si organizatii vitale ale lumii, fara sa se prinda nimeni!

Expertii in securitate ai companiei McAfee au anuntat astazi descoperirea celui mai mare atac informatic din istorie. Hackerii ar fi stat ascunsi timp de 5 ani si ar fi monitorizat serverele din 72 de institutii si organizatii vitate.Expertii in securite de la McAfee sustin ca in spatele atacurilor ar sta persoane din conducerea unui stat, insa au refuzat sa le si numeasca. Totusi, unul dintre specialistii care aveau acces la informatii confidentiale a marturisit ca dovezile adunate pana acum pun China pe primul loc in cercul suspectilor. Practic, aceasta tara ar fi beneficiat cel mai mult de pe urma datelor colectate de hackerii pe parcursul celor 5 ani.

Lista lunga a victimelor include Guvenele SUA, Canada, Taiwan, India, Coreea de Sud si Vietnam, la care se adauga ONU, Asociatia Natiunilor din Sud-Estul Asiei (ASEAN), Comitetul Olimpic International, Agentia Mondiala Anti-Doping, plus numeroase companii care activeaza in domeniul securitatii si tehnologiei de ultima generatie.In cazul Natiunilor Unite, hackerii au intrat in reteaua interna in 2008, prin Secretatiatul ONU din Geneva, si au stat ascunsi timp de doi ani. In tot acest timp, au avut acces la documente secrete, potrivit McAfee.