Criptografie

Extras din referat Cum descarc?

Daca intreg sistemul cu care lucram este sigur fizic atunci nu avem mare nevoie de autentificare; notiunea de securitate fizica implica faptul ca persoane neautorizate nu pot accesa sistemul. De indata insa ce datele trebuie sa traverseze portiuni nesigure trebuie sa luam masuri suplimentare de precautie. Transformarea datelor in scopul de a impiedica accesul persoanelor neautorizate se numeste criptare. Criptarea transforma un text inteligibil (plaintext) intr-un cifru (ciphertext). Procesul de codificare se numeste cifrare sau criptare (encryption) iar procesul invers se numeste descifrare sau decriptare (decryption). 
Caracteristici ale criptografiei moderne. Rezolvarea problemelor legate de interceptarea, autentificarea si modificarea mesajelor
Avand in vedere faptul ca transmisia de date in Internet este neprotejata, a aparut necesitatea dezvoltarii tehnicilor de criptare in directia automatizarii acestora si a implementarii lor in retele de calculatoare. Astfel, utilizarea unor algoritmi pentru criptarea informatiilor transmise va deveni principalul mijloc de rezolvare a problemelor de interceptare in retele.
In descrierea unei transmisii de date prin retea se obisnuieste sa se numeasca generic "mesaj" un ansamblu de date trimis de un "emitator" unui "receptor". Printr-o metoda de criptare, mesajele vor fi transformate, pe baza unei chei de criptare, astfel incat sa poata fi intelese doar de destinatar.
Unul din principiile mai recent aparute in criptanaliza consta in utilizarea unei alte chei pentru decodificarea mesajului decat cea folosita la codificare; aceasta tehnica este mai eficienta dar complica putin procedeul general si de aceea se prefera cand criptarea / decriptarea se realizeaza automat. Evident, dimensiunea unei chei de criptare (exprimate in general in biti) este o masura a nivelului de securitate dat de acea cheie, ea indicand rezistenta mesajului cifrat la incercarile de descifrare de catre cineva care nu detine cheia de descifrare potrivita.
Principiile de criptare din algoritmii cu cheie secreta au evoluat odata cu aparitia calculatoarelor; ele continua insa sa se bazeze pe metodele traditionale, cum ar fi transpozitia si substitutia. Algoritmii cu cheie secreta sunt caracterizati de faptul ca folosesc aceeasi cheie atat in procesul de criptare, cat si in cel de decriptare (vezi figura de mai jos). Din acest motiv, acesti algoritmi mai sunt cunoscuti sub numele de algoritmi simetrici; pentru aplicarea lor este necesar ca inaintea codificarii / decodificarii, atat emitatorul cat si receptorul sa posede deja cheia respectiva. In mod evident, cheia care caracterizeaza acesti algoritmi trebuie sa fie secreta.
Principalul dezavantaj al algoritmilor simetrici consta in faptul ca impun un schimb de chei private inainte de a se incepe transmisia de date. Altfel spus, pentru a putea fi utilizati, este necesar un canal cu transmisie protejata pentru a putea fi transmise cheile de criptare / decriptare.

Schema de aplicare a unui algoritm simetric

Ulterior, vor aparea si algoritmi cu cheie publica, caracterizati prin faptul ca criptarea si decriptarea folosesc chei diferite (vezi figura de mai jos). Aceasta caracteristica a dat algoritmilor cu cheie publica si numele de algoritmi asimetrici. In acest caz, una dintre chei poate fi publica (general cunoscuta - poate fi distribuita oricui) iar cealalta va trebui sa privata / secreta (cunoscuta doar de cel care o foloseste). Fiecare dintre aceste chei poate cripta mesajul, dar un mesaj criptat cu o anumita cheie nu poate fi decriptat decat cu cheia sa pereche.
Astfel, in cazul utilizarii unui algoritm asimetric in comunicarea dintre un emitator si un receptor, fiecare dintre acestia va detine cate o pereche de chei - publica si privata. Emitatorul poate cripta mesajul cu cheia publica a receptorului, astfel incat doar acesta sa poata decripta mesajul cu cheia sa privata. In cazul unui raspuns, receptorul va utiliza cheia publica a emitatorului astfel incat decriptarea sa se poata face exclusiv de catre emitator (cu cheia sa pereche, privata).
Cheile algoritmilor asimetrici sunt obtinute pe baza unei formule matematice din algebra numerelor mari, pentru numere prime intre ele, iar din valoarea unei chei nu poate fi dedusa valoarea cheii asociate. Remarcam faptul ca aplicarea in informatica a calculelor modulo numere prime s-a dovedit extrem de benefica pentru multi algoritmi moderni.

Schema de aplicare a unui algoritm asimetric
Traditional, criptografii foloseau algoritmi simpli asociati cu chei de securitate foarte lungi. Azi se urmareste crearea unor algoritmi de criptare atat de complecsi incat sa fie practic ireversibili, chiar daca un criptanalist achizitioneaza cantitati foarte mari de text cifrat.
O alta caracteristica a criptografiei moderne consta in automatizarea tehnicilor clasice, prin folosirea unor dispozitive special concepute. Transpozitiile si substitutiile vor fi implementate cu circuite simple, de viteza mare, care vor fi conectate in cascada astf

Fisiere in arhiva (1):

 Criptografie.doc