Algoritmii de rutare pot fi diferentiati dupa obiectivul particular dorit, impactul asupra retelei si resurselor ruterului, metricile folosite. Clasificarea algoritmilor in functie de tip: - Static versus dinamic Rutarea statica este facuta de administrator, rutele nu sunt schimbate decat de administrator, designul este simplu si functioneaza bine in retele mici cu trafic predictibil. Rutarea dinamica este folosita in retele mari in care rutele se ajusteaza in functie de schimbarile din retea. Rutarile statice si dinamice se pot combina: intr-un algoritm dinamic se poate alege o ruta statica, unica de fiecare data, ca ultima optiune pentru pachetele care au o destinatie necunoscuta. - Single-path versus multipath Unele protocoale sofisticate de rutare suporta drumuri multiple la aceeasi destinatie. Spre deosebire de algoritmii cu un drum unic, se ofera posibilitatea multiplexarii traficului pe linii multiple. Aceste multiplexari ofera rezultate mai bune si siguranta mai mare. - Plat versus ierarhic Rutarea plata considera toate ruterele egale, in schimb in rutarea ierarhica sunt unele grupuri de rutere aranjate ierarhic. Pachetele trimise la o grupare de acest fel vor cobori in ierarhie pana la un ruter frunza din acest arbore ierarhic. Avantajul acestor routari ierarhice este ca simuleaza organizarea din cele mai multe companii si deci suporta bine modelul lor de trafic. - Host inteligent versus router inteligent Unii algoritmi de rutare presupun ca hostul ce le trimite pachetul determina si ruta pachetului. Termenul folosit pentru a caracteriza aceasta routare este source routing. In acest caz, ruterele doar preiau si trimit mai departe pachetul. Alti algoritmi presupun ca hostul nu stie nimic despre rute. In acesti algoritmi, ruterele determina drumul pe care va fi trimis pachetul. - Intradomeniu versus interdomeniu Unii algoritmi de rutare functioneaza doar intr-un domeniu, alti algoritmi functioneaza in si intre domenii. - Statutul legaturii versus vector distanta Algoritmii care se bazeaza pe statutul legaturii se numesc algoritmi link-state (cunoscuti si ca algoritmi open shortest path first). Acesti algortimi trimit informatiile de rutare legate de statutul legaturilor proprii la toate nodurile din retea. Astfel fiecare ruter isi creaza in tabela de routare proprie o imagine a intregii retele. Algoritmii bazati pe vectori de distanta (algoritmi distance vector, cunoscuti si ca algoritmi Bellman-Ford) trimit informatiile de rutare ale propriilor legaturi numai la vecini. In esenta algoritmii link-state trimit informatii mai putine peste tot, in timp ce algoritmii distance-vector trimit mai multe informatii numai la vecini. Pentru ca algoritmii link-state converg mai repede, e mai putin probabil sa routeze in circuite (routing loops) decat algoritmii distance-vector. Pe de alta parte, algoritmii link-state necesita mai multa putere CPU si memorie decat algoritmii distance-vector. Deci implementarile si suportul pentru algoritmii link-state sunt mai costisitoare.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
