Ordine de bursă

1. Definirea ordinelor de bursă

Bursele reprezintă locuri de concentrare a cererii și ofertei pentru mărfuri, cât și pentru diferite tipuri de hârtii de valoare.

Bursele de mărfuri sunt centre ale vieții economice, piețe unde se tranzacționează bunuri care au anumite caracteristici generice, care se individualizează prin măsurare, numărare sau cântările, sunt mărfuri fungibile, au caracter standardizabil, pot fi depozitabile.

Bursele de valori sunt centre ale vieții financiare unde se fac tranzacții de hârtii de valoare (acțiuni, obligațiuni, bonuri de tezar etc.), dar se pot realiza și operațiuni cu valute, materiale prețioase sau efecte de comerț.

Ordinul de bursă cuprinde instrucțiuni date de către investitor agentului sau agenției de brokeraj la care este deschis contul, cu privire la condițiile în care dorește să execute vânzarea sau cumpărarea titlurilor financiare specificate, în contul și pe răspunderea sa.

Ordinele a bursă sunt cunoscute sub numele de tranzacții bursiere și se realizează pe baza ordinelor ce sunt transmise brokerilor pentru execuție.

În investitiile financiare, momentul realizării tranzacțiilor este un factor critic în determinarea succesului sau insuccesului tranzacției. Pe multe piețe bursiere, evoluția prețului are un grad ridicat de volatilitate chiar pe parcursul unei singure zile. De asemenea, un investitor care dorește să plaseze un ordin trebuie să o facă la un preț bine determinat pentru a realiza o tranzacție eficientă. Cunoașterea procedurii de plasare a unui ordin bursier este o primă necesitate pentru un investitor. El trebuie să știe ce fel de ordine poate plasa agentului bursier și modul în care sunt procesate aceste ordine.

Există o multitudine de tipuri de ordine bursiere transmise de către investitori agețiilor de intermediere bursieră. Fie că tranzacția se execută la o bursă de mărfuri, fie la o bursă de valori sau în rețea inter dealeri, ordinele au același conținut.

Elementele pe care trebuie sa le conțină un ordin sunt:

- Tipul operațiunii (vânzare/cumpărare);

- Produsul (obiectul tranzacției- denumirea titlului financiar sau contractului derivativ);

- Cantitatea (mărimea ordinului);

- Prețul (corespunzător tipului de ordin);

- Termenul de valabilitate;

- Alte condiții referitoare la executarea ordinului.

2. Clasificarea ordinelor de bursă

Există două tipuri fundamentale de ordine: ordine de cumpărare respectiv de vânzare. Ordinele se clasifică în funcție de modul de exprimare a prețului și durata de valabilitate a ordinului. O categorie aparte o reprezintă ordinele speciale.

I. În funcție de modul de exprimare al prețului, se întâlnesc trei categorii de ordine:

- Ordine ”la piață”

- Ordine ”limită”

- Ordine ”stop”

1. Ordine la piață (”Merket order”/ ”Au mieux”)

Cel mai simplu tip de ordin este ordinul la piață. Prin acest ordin investitorul cere să se cumpere sau să se vândă la cel mai bun preț de pe piață. Acesta este de fapt o instrucțiune de cumpărare sau de vânzare care trebuie să fie executată, oricare ar fi prețul cerut sau oferit în ring în momentul în care ordinul ajunge acolo. Brokerul de ring va executa un astfel de ordin la cel mai bun preț posibil, imediat după primirea lui.

2. Ordinele limită (”Limit order”/ ”Cours limite”)

Prin ordinele limită investitorul specifică cel mai mare preț dispus să-l plătească în calitate de cumpărător sau cel mai mic preț dispus să-l accepte în calitate de vânzător. Ele se mai numesc și ordine cu preț (Price order). Dacă un investitor dorește să de-a un ordin limită înseamnă că în situația în care este vânzător nu va accepta un preț mai mic decât cel specificat, iar dacă este cumpărător, va accepta doar prețuri mai mari sau egale cu cel specificat în ordin. Spre deosebire de ordinul ”la piață”, ordinul limită nu este posibil să fie executat întotdeauna, mai ales dacă prețul specificat este cu mult mai mare sau mai mic decât prețul curent de pe piață.

La plasarea unui ordin limită, de obicei investitorul nu este obligat să folosească cuvântul ”limită”. Este suficient ca acesta să specifice prețul. Brokerul înțelege că ordinul este limită și că prețul precizat este prețul limită pe care investitorul este dispus să îl ofere sau să îl accepte.