Introducerea acțiunilor în bursă - motivații, mecanisme

Capitolul I. Bursa de valori

1.1 Prezentare generală

„Bursele de valori reprezintă pieţe de capital oficiale unde se vând şi se cumpără valori mobiliare. În cadrul acestor pieţe participă bănci, instituţii financiare, întreprinderi şi companii industriale şi comerciale care efectuează tranzacţii cu valori mobiliare în scopul mobilizării de capitaluri financiare pe termen mijlociu şi lung, solicitate de realizarea unor importante acţiuni economice şi sociale pe plan naţional şi internaţional.”

„Bursa este o instituţie nonprofit în cadrul căreia au loc tranzacţii organizate cu titluri financiare, drepturi şi titluri de mărfuri, executate după reguli stabilite, obligatorii pentru toţi participanţii; caracteristica principală a bursei este întâlnirea în acelaşi loc şi în acelaşi timp a unei multitudini de cumpărători şi vânzători care tranzacţionează simultan mai multe obiecte. Fără a efectua tranzacţii în folos propriu, bursa asigură condiţiile ca ele să aibă loc după reguli stricte de licitaţie, cu participarea egală, indiscriminatorie a partenerilor de piaţă.”

În general, bursele (sau pieţele bursiere), prin modul lor specific de organizare şi funcţionare, se doresc a fi pieţe cu concurenţă perfectă. În accepţiunea economiei politice, dezideratul de: piaţă cu concurenţă perfectă se poate defini în următorul mod: concurenta perfectă, sau pură, presupune un asemenea raport de piaţă încât, pe de o parte, toţi vânzătorii (producătorii) să-şi vândă toată producţia, toate mărfurile să fie oferite la preţul pieţei, fără ca vreunul dintre ei şi toţi împreună să-l poată influenţa, iar, pe de altă parte, cumpărătorii (consumatorii) să poată achiziţiona ceea ce au nevoie şi cât doresc din fiecare bun la acelaşi preţ al pieţei, de asemenea, fără să-l poată modifica după voinţa lor.

Pe o piaţă cu concurenţă perfectă preţul se stabileşte ca fiind un preţ de echilibru între cerere şi ofertă, acestea manifestându-se liber, fără nici o influenţă de natură subiectivă. Nivelul astfel stabilit al preţului ar trebui să facă posibilă egalizarea cantităţilor cerute cu cele oferite. În cazul pieţei bursiere, toate regulile existente urmăresc tocmai acest deziderat al transformării acestui tip de piaţă într-o piaţă cu concurenţă perfectă.

Bursele actuale sunt rezultatul unei evoluţii istorice îndelungate şi reflectă, cu particularităţi zonale sau naţionale, modelul general al pieţei libere. Natura specifică a bursei este dată de o serie de caracteristici:

a) piaţă de valori

Bursele de valori sunt centre ale vieţii financia¬re unde se fac vânzări/cumpărări de hârtii de valoare (acţiuni, bonuri de tezaur etc.). Totodată, la bursele de valori se pot realiza şi operaţiuni cu valute, metale preţioase sau efecte de comerţ. În ultimul timp în sistemul de tranzacţii al acestor instituţii au fost incluse produse bursiere noi (opţiuni, contracte futures pe indici de bursă etc.). Bursele de valori îndeplinesc funcţii majore în circuitul capitalurilor în economie, constituind un indicator general al climatului de afaceri din spaţiul economic, naţional şi internaţional, în care îşi exercită influenţa.

b) piaţă simbolică

Bursele de valori sunt prin esenţa lor pieţe simbolice, deoarece aici se tranzacţionează în principal titluri rezultate din operaţiuni financiare (de exemplu, mobilizare de capital, atragerea unui împrumut). Acest caracter este şi mai bine pus în evidenţă de noile tipuri de tranzacţii bursiere. De exemplu, la contractele futures pe indici de bursă, obiectul tranzacţiei este o sumă de bani determinată prin calcul, iar executarea acesteia presupune exclusiv plata/încasarea unei diferenţe băneşti.

c) piaţă organizată

Bursa este o piaţă orga¬nizată, în sensul că tranzacţiile se realizează conform unor principii, norme şi reguli cunoscute şi acceptate de participanţi. Aceasta nu înseamnă administrarea pieţei, ci reglementarea sa în scopul de a crea sau prezerva condiţiile pentru desfăşurarea concu¬renţei libere, deci un sistem de garantare a caracterului liber şi deschis al tranzacţiilor comerciale şi financiare. Organizarea pieţelor bursiere se realizează atât prin cadrul legal stabilit în fiecare ţară pentru activitatea bursieră, cât şi prin regulamentele bursiere expresie concentrată a normelor şi uzanţelor consacrate în lumea afacerilor. Totodată, tranzacţiile bursiere se efectuează întotdeauna prin firme specializate (societăţi de bursă) şi prin intermediul unui personal specializat în acest scop (agenţii de bursă), care asigură stabilirea contactului între cererea şi oferta ce se manifestă pe piaţă.

Importanţa organizării pieţei bursiere derivă din posibilitatea apariţiei unor factori de deformare a raportului dintre cerere şi ofertă, a unor tendinţe de manipulare a acestora în scopuri frauduloase. Istoria bursei cunoaşte, de altfel, numeroase astfel de "excese", de perioade de raliuri susţinute, urmate de crahuri răsunătoare. Prin reglementare se urmăreşte de fapt asigurarea uneia din condiţiile esenţiale ale viabilităţii bursei: credibilitatea acesteia, garanţia de seriozitate pe care o oferă tuturor participanţilor la tranzacţii.

d) piaţă liberă

Bursele sunt pieţe libere, în sensul că asigură confruntarea directă şi deschisă a cererii şi ofertei care se manifestă în mod real în economie. Prin urmare, nu pot fi tranzacţionate la bursă decât acele mărfuri sau valori pentru care există o concurenţă liberă, adică un număr suficient de mare de ofertanţi şi cumpărători astfel încât să nu apară posibilitatea unor concertări în scopul manipulării preţului. Bursa este opusă, prin esenţa sa, ideii de monopol. Menirea bursei este de a pune în valoare jocul liber al forţelor pieţei, "mâna invizibilă" cum l a numit părintele ştiinţei economice, Adam Smith excluzând orice intervenţie extraecono¬mică, precum şi orice tendinţă provenită din afara sau din interiorul pieţei, de manipulare a variabilelor pieţei, în speţă a preţului. De aceea s a şi spus că bursa este mecanismul care se apropie cel mai mult de modelul teoretic al pieţei pure şi perfecte, asigurând formarea preţurilor pe baza raportu¬lui ce se stabileşte în fiecare moment între cerere şi ofertă şi reflectând în permanenţă realitatea economică.