Bursa între eficiență și crah

INTRODUCERE

Bursa este una dintre pieţele caracteristice ţărilor cu economie de piaţă pe care se oferă şi se desfac după o procedură specială, mărfuri şi valori fungibile.

Samuel Richard în „Le Nouveau Negociant” (1686) defineşte bursa sub aspectul locului “de întalnire al bancherilor, negustorilor şi negocianţilor, agenţilor de schimb şi de bancă, curtierilor şi al altor persoane”.

Privite cu teama si neincredere la inceput, tranzactiile bursiere si extrabursiere au devenit similar mediului economic. Investitorii au invatat sa analizeze gradul de siguranta, riscul aferent, sa aleaga sectorul economic care inregistreaza cresteri, sa isi formuleze o strategie. Zilnic revistele de specialitate afiseaza lista cotatiilor, grafice de evolutie a valorilor mobiliare, care nu mai reprezinta niste necunoscute.

CAPITOLUL I: PIATA DE CAPITAL

Piata de capital reprezinta o piata specializata unde se intalnesc si se regleaza in mod liber cererea si oferta de active financiare pe termen mediu si lung. Concret, este vorba despre o piata pe care se tranzactioneaza in mod liber valori mobiliare (actiuni, obligatiuni), piata ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor (fizice/juridice) care economisesc (cumparatorii de actiuni si obligatiuni) si care urmaresc plasarea profitabila a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase de catre emitentii de actiuni/obligatiuni, ce sunt in cautare de capital in vederea finantarii unor proiecte de investitii.

1.1. Definire si structura

Orice economie este conditionata si se caracterizeaza prin existenta si fucntionarea pietei, adica a ansamblului tranzactiilor comerciale. Motivele celor care apeleaza la piata financiara pot fi extrem de variate. Societatile comerciale, in special societatile pe actiuni de mari dimensiuni, apeleaza la piata financiara atat pentru a-si forma si majora capitalul social, precum si pentru a obtine capital sub forma de imprumuturi pentru diferite perioade de timp.

Piata de capital este definita ca si emisiunea si tranzactionarea titlurilor de valoare pe termen mediu si lung. Piata de capital este formata la randul sau, din doua componente distinct: piata primara si piata secundara. Piata primara reprezinta prima plasare (emisiunea) valorilor mobiliare pentru atragerea capitalurilor disponibile, atat pe piata interna, cat si pe cea internationala. Piata secundara este segementul mai mobil (asigura mobilitatea si lichiditatea capitalurilor) al pietei de capital, prin care se realizeaza o evaluare permanenta a titlurilor financiare cotate la bursa. Cursul de piata al valorilor mobiliare se stabileste prin confruntarea cererii cu oferta de titluri financiare si el reflecta competitivitatea economic-financiara a emitentului, exceptie facand operatiile speculative.

Intre piata primara de capital si cea secundara exista o stransa interpedendenta, desi ele au functii specifice. Piata secundara este reprezentata in principal de bursa de valori, ca piata organizata, reglementata si publica, dar cuprinde si piata extrabursiera, informatizata si neorganizata, nelocalizata, care prelucreaza de fapt automat tranzactiile incheiate ( NASDAQ – S.U.A., RASDAQ – Romania).

Bursa de valori are o locatie fizica – o cladire distincta pe care o ocupa si in care exista spatii special amenajate (numite si ringuri de tranzactionare) pentru incheierea tranzactiilor. Unele burse, ca de exemplu Bursa de Valori din Londra, si-au inchis ringurile de tranzactionare, dar cladirea in care functioneaza aparatul administrativ al bursei a ramas. De asemenea bursele de valori au reguli foarte stricte de organizare si functionare, precum si de derulare si incheiere a tranzactiilor. Ele sunt dotate cu organism executiv de conducere si un consiliu de administratie. In cadrul bursei de valori se tranzactioneaza, de obicei, actiuni si obligatiuni ale companiilor cotate, in timp ce obligatiunile emise de administratiile centrale si locale se tranzactioneaza pe piata extrabursiera.