Vitaminele sunt substante chimice organice necesare in cantitati mici pentru ca organismul sa fie sanatos. Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de catre organism, deci ele trebuie obtinute din alimentatie.
Termenul de vitamine nu cuprinde alti nutrienti esentiali cum ar fi mineralele, acizii grasi esentiali sau aminoacizii esentiali.
Suplimentarea cu vitamine este larg raspandita in ziua de azi. Multor alimente li se adauga vitamine in plus fata de ce contin initial in timpul procesului de fabricatie. Una din problemele suplimentarii cu vitamine este faptul ca multe dintre ele cresc in mod semnificativ apetitul. In ziua de astazi, obezitatea este o problema serioasa, iar suplimentarea cu vitamine o poate crea sau accentua. Exista oameni care au devenit obezi datorita suplimentarii cu vitamine in copilarie sau adolescenta.
Termenul de vitamina a fost folosit pentru prima data de biochimistul polonez Casimir Funk in 1912. Vita, in limba latina, inseamna viata, iar sufixul -amina este pentru amine; la momentul respectiv se credea ca toate vitaminele sunt amine. Acum insa se stie ca nu este asa.
Scurt istoric
Importanta mancarii anumitor alimente pentru pastrarea sanatatii a fost recunoscuta cu mult inainte sa se fi identificat vitaminele. Egiptenii antici stiau ca daca hraneau un pacient cu ficat, acesta se va vindeca de orbire de noapte, acum stiindu-se ca este cauzata de o deficienta de vitamina A. In 1747, chirurgul scotian James Lind a descoperit ca citricele si preparatele din ele previn scorbutul, o boala letala, in care colagenul nu se formeaza corect si caracterizata prin vindecari lente, sangerari ale gingiilor si dureri acute. In 1753, Lind a publicat Tratat asupra Scorbutlui. Totusi, descoperirea sa nu era unanim acceptata. In expeditiile Marinei Regale din secolul XIX, de exemplu, se credea ca scorbutul era prevenit de o igiena buna la bordul navei, exercitii fizice regulate si mentinerea moralului ridicat al echipajului, in locul unei diete bazata pe mancare proaspata, asa ca aceste expeditii au continuat sa fie compromise de scorbut. In acea perioada, cand Robert Falcon Scott a facut cele doua expeditii in Antarctica la inceputul secolului XX, teoria medicala general acceptata era ca scorbutul era cauzat de mancarea la conserva contaminata.
In 1881, chirurgul rus Nikolai Lunin a hrarnit soareci cu un amestec artificial de toti constituentii laptelui cunoscuti la momentul respectiv, adica proteine, grasimi, carbohidrati si saruri. Acestia au murit, in timp ce soarecii hraniti cu lapte natural s-au dezvoltat normal. A formulat o concluzie precum ca "un aliment natural ca laptele trebuie deci sa contina, pe langa ingredientele principale cunoscute, mici cantitati de substante necunoscute esentiale vietii" [1] Concluzia trasa de el a fost respinsa de ceilalti cercetatori, care nu au putut sa reproduca rezultatele experimentelor sale. O diferenta a fost faptul ca el a folosit zahar normal (zaharoza), pe cand ceilalti cercetatori au folosit zahar din lapte (lactoza) care mai continea inca cantitati mici de vitamina B.
In 1905, William Fletcher a descoperit ca prin mancarea orezului nedecorticat in locul celui decorticat se prevenea boala beriberi. In anul urmator, Frederick Hopkins a afirmat ca alimentele contin "factori accesori"--pe langa proteine, carbohidrati, grasimi etc.--care sunt necesari corpului uman. Cand Casimir Funk a izolat complexul hidrosolubil de micronutrienti a carui bioactivitate fusese identificata de Fletcher, a propus ca acesta sa fie numit "Vitamina". Numele a devenit repede sinonim cu "factorii accesori" ai lui Hopkins, iar pana cand s-a demonstrat ca nu toate vitaminele sunt amine, cuvantul era deja popular. In 1920, Jack Cecil Drummond a propus ca "e"-ul final sa cada, pentru a se dezaccentua legatura cu "aminele", dupa descoperirea faptului ca vitamina C nu avea componenta aminica. In limba romana, forma a ramas neschimbata, spre deosebire de limba engleza.
La inceputul anilor 1900, oamenii de stiinta au fost capabili sa izoleze si sa identifice un numar de vitamine. Initial, lipide din ulei de peste au fost folosite pentru vindecarea rahitismului la sobolani, iar nutrientul liposolubil a fost numit "antirahitic A". Intre timp, numele a fost schimbat, el devenind vitamina D, care este subiectul dezbaterilor pe tema faptului ca aceasta nu este intr-adevar o vitamina, fiind un derivat steroid.
Vitaminele umane
Pentru oameni exista 13 vitamine, impartite in doua grupe, cele patru solubile in grasimi (A, D, E si K) si cele noua solubile in apa (opt vitamine B si vitamina C). Unele dintre vitamine sunt cunoscute dupa numele din literatura de specialitate mai veche. Vitamina B2 este numita si vitamina G. Vitamina B7, sau biotina este stiuta si ca "vitamina H". Vitamina B9, sau acid folic si alti folati precum "vitamina M (acid pteril-tri-glutamic)" sunt cunoscute drept folicina. Vitamina B3 apare si ca "vitamina PP", un nume derivat de la termenul invechit
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
