Structura subconștientului

Sigmund Freud, parintele psihanalizei, a scris numeroase lucrari despre latura necunoscuta a lucrurilor, lucrari printre care se numara si Structura subconstientului, scrisa in anul 1940. Lucrarea abordeaza un camp neexplorat pana atunci al psihologiei. In inceputul lucrarii, Freud emite propriile teorii despre constient, inconstient si preconstient. Punctul de start al acestei investigatii este facut intr-un stil original prin care Freud incearca sa defineasca constiinta. Cu toate astea, daca cineva vorbeste despre constient, ne dam seama imediat din propria experienta la ce se refera. Multe persoane care au sau nu vreo legatura cu studiul psihologiei cred ca, constientul are un caracter strict mental si ca in acest domeniu psihologia nu poate decat sa separe in cadrul fenomenologiei perceptiile, senzatiile si procesele intelectuale. In general, se admite ca procesele constiente nu formeaza serii intrerupte care de fapt sunt complete in esenta. Deci nu ne ramane sa credem ca au loc procese mentale sau somatice care insotesc procesele constiente. Majoritatea filozofilor si psihologilor au pareri diferire referitor la notiunea la importanta inconstientului in activitatea mentala umana. Dar chiar aceasta notiune este subiectul psihoanalizei lui Freud fiind cea de-a doua hipoteza fundamentala. Aceasta din urma explica faptul ca presupusele procese somatice ca fiind fenomene mentale esentiale ce caracterizeaza starea de constient.

Putem face astfel o importanta impartire a inconstientului. Unele procese devin constiente foarte usor, deoarece pot fi reproduse sau amintite. Acest lucru implica faptul ca starea de constienta este in general foarte instabila. Adica ceea ce este constient este constient doar pentru moment. Daca perceptiile noastre nu confirma acest fapt, contradictia este doar una aparenta. Acest lucru este explicat de faptul ca stimulii receptori pot persista pe o anumita perioada de timp astfel incat in cursul unei perceptii anumiti stimuli sa se repete. ...