Soia

Istoric, origine, importanta. Soia este una dintre cele mai vechi plante de cultura, originara din China, unde era cunoscuta inca din anul 2838 i.

e. n. in America si Europa este cultivata mult mai tirziu, in anii 1829 si respectiv 1840. In tara noastra, soia se cunoaste din anul 1876, in Transilvania. Din 1913 este cultivata in campurile experimentale ale Scolii superioare de agricultura din Bucuresti si abia din 1930 este inclusa in temele de cer cetare ale Institutului de Cercetari Agronomice. Cresterea considerabila a productiei si perfectionarea metodelor de prelucrare a semintelor de soia au dus la obtinerea unor cantitati mari de ulei cu o valoare nutritiva ridicata si la furnizarea de proteina, care permite obtinerea unor canti tati sporite de produse animale. Diferitele parti ale plantelor de soia se caracterizeaza printr-un continut ridicat in proteina (tabelul de mai jos). Proteina din semintele de soia este mult superioara proteinei din cereale datorita unor amino-acizi de o importanta deosebita in alimentatia animalelor, cum sunt: lizina, metionina, triptofanul etc.

Pe langa proteina, semintele de soia contin si cantitati insemnate de substante grase, saruri minerale (fosfor, potasiu) si vitamine (complex B, C, D, F). Alaturi de lucerna si trifoi, soia are o importanta din ce in ce mai mare, fiind considerata si din punct de vedere furajer ca o planta foarte valoroasa. Semintele sunt folosite in hrana animalelor sub forma de uruiala sau faina, cel mai adesea dupa extragerea uleiului. Soia se foloseste in ultimul timp intr-o proportie destul de mare si sub forma de masa verde (pasunata sau insilozata), datorita continutului ridicat in proteina si grasimi din toate partile componente ale plantei (tabelul de mai jos). Desi este bogat in proteine, fanul de soia are o valoare nutritiva mai mica decat a fanurilor de lucerna si trifoi, datorita tulpinilor care raman neconsumate. Atunci cand fanul de soia intra totusi in ratia animalelor, este mai economic sa fie folosit sub forma de faina.

Inlaturarea deficitului de albumina digestibila in furajarea animale lor a impus in ultimii ani extinderea culturii soiei in amestec cu graminee anuale de nutret (porumb, sorg, iarba de Sudan), ceea ce a dus la obtinerea unor furaje complete si bine echilibrate.

In timp ce porumbul produce, la o recolta de 250 q/ha masa verde, 8 400 unitati nutritive cu 274 kg albumina digestibila, soia, la aceeasi productie la hectar, produce numai 3 145 unitati nutritive, dar cu o cantitate mult mai mare de albumina digestibila (900 kg). La o unitate nu tritiva in cazul porumbului revine o cantitate mica de albumina digestibila (cca. 31 g), in timp ce la o unitate nutritiva de soia cantitatea de albumina digestibila creste considerabil (cea. 285 g). Acest dezechilibru mare intre valorile nutritive ale acestor plante se corecteaza prin cultura lor in amestec; in acest fel, raportul intre albumina digestibila si unitatile nutritive se imbunatateste ...