Scabia

In scabie, parazitul infestant este un acarian Sarcoptes scabiae care poate fi prezent la toata familia sau poate afecta numai un individ. Manifestarile debuteaza adesea cu un prurit intens, extrem de neplacut. Leziunile de grataj se pot suprainfecta secundar.

In majoritatea cazurilor, pe corp se gasesc putini paraziti, dar, in situatii de imunodeficienta, numarul acestora poate ajunge la cateva mii, rezultand forma crustoasa sau norvegiana de scabie.

Femela acarian si excrementele sale provoaca, probabil, cele mai mult simptome. Aceasta isi sapa adaposturi in piele, preferand zone moi si cutate, cum ar fi santurile interdigitale, organele genitale externe, precum si sanii la adulti, si picioarele - la copii si sugari.

Ea avanseaza cu 2-3 mm pe zi, lasand in urma un traiect sinuos presarat cu oua. Larvele eclozeaza dupa cateva zile si se tarasc la suprafata pielii, unde incep sa-si sape propriile santuri, in jurul foliculilor pilosi. Apoi, larvele se transforma in nimfe. Fertilizarea are loc fie in santurile in care se ascunde femela, fie la suprafata tegumentului.

Acest ciclu de viata dureaza circa 2 saptamani.

Transmiterea scabiei are loc prin contact direct si se crede ca necesita aproximativ 15 minute.

TABLOU CLINIC Pruritul este simptomul de debut si, in cazul unei prime infestari, poate aparea si la 3 saptamani dupa contractare. In reinfestarile ulterioare, manifestarile clinice pot aparea dupa numai cateva zile. De obicei, pruritul este mai intens noaptea.

Desi localizarea cea mai frecventa este la mana, leziunile de scabie pot fi gasite in toate locurile cu piele glabra si fina. La sugar, aceasta inseamna tot corpul, inclusiv pe fata, dar mai frecvent pe picioare.

Pielea prezinta numeroase solutii de continuitate ca urmare a gratajului intens, iar infectia secundara a leziunilor poate modifica aspectul eruptiei. Leziunile rosiatice liniare tipice, care urmeaza santurile sapate de acarieni in epiderm, pot fi destul de greu de depistat, mai ales daca pacientul se prezinta tarziu la medic.

In acest caz, pe tegumente se observa mai degraba niste noduli de culoare bruna-rosiatica. La pacientii imunocompromisi, acestia conflueaza in placi mari erite-mato-scuamoase. In unele cazuri, poate exista o reactie de tip urticarian si eczematos.

DIAGNOSTIC In asistenta primara, diagnosticul este aproape intotdeauna clinic, fiind sugerat de anamneza (contact strans cu o persoana infestata). Uneori, medicul generalist poate observa semnul caracteristic al santului acarian la nivelul spatiilor interdigitale si al incheieturii mainii.

Pentru confirmarea de laborator, se colecteaza pe lama material de deasupra unei leziuni suspecte.

Femela acarian are in jur de 0, 5 mm si este greu vizibila cu ochiul liber.

TRATAMENT Primul pas este sa se explice pacientilor in ce consta boala si cum se transmite. Al doilea este identificarea contactilor intimi.

Urmeaza prescrierea tratamentului, cu indicatii detaliate privind administrarea. Pentru ...