Polenul

Extras din referat Cum descarc?

Polenul obtinut de la albine nu este un produs strict apicol, dar el este principala sursa de hrana proteica, pentru aceasta folosindu-se in ultimul timp si in alimentatia dietetica a omului, datorita insusirilor sale terapeutice. Polenul asigura substantele plastice necesare formarii si dezvoltarii organismelor tinere ale albinelor, maturizarea acestora, precum si formarea corpului gras al albinelor de iernare. De asemenea, polenul asigura dezvoltarea si functionarea glandelor faringiene si cerifere, determinand producerea laptisorului si a cerii.
Polenul, elementul fecundant al florilor, se gaseste pe organele barbatesti ale tuturor plantelor cu flori sub forma unei pulberi impalpabile, di!vers colorata, produsa de antere. Invelisul extern al acestor granule este for!mat din celuloza si este greu asimilabila. De la fiecare fel de planta, granulele au forma caracteristica, marime, culoare si contur, ceea ce permite sa se stabileasca de la ce fel de planta este luat polenul sau de la ce flori aduna albina nectar. Dimensiunile granulelor de polen difera de la floare la floare, diametrul fiind cuprins intre 0,020 si 0,050 mm, mai rar peste 0,1 mm.
Majoritatea plantelor ofera albinelor atat nectar cat si polen. In gene!ral, plantele anemofile produc mai mult polen decat plantele entomofile, dar, indiferent de modul de polenizare, fiecare specie produce mai mult po!len decat necesarul sau, raportat la numarul florilor femeiesti. Maturizarea polenului si momentul punerii lui in libertate reprezinta un ritm caracteristic fiecarei specii, puternic influentat atat de dezvoltarea plantei cat si de factorii meteorologici. Exista plante care elibereaza polenul in tot cursul zilei si al noptii, iar altele numai in decurs de cateva ore sau de cateva minute.
La culesul de polen participa intreg corpul albinei prin perisorii de pe cap, torace si abdomen, prin piesele bucale si cele trei perechi de picioare. La albina lucratoare, rolul principal il au picioarele care prezinta o serie de dispozitive adaptate ce permit curatirea intregii suprafete a corpului si debarasarea acestuia de polenul cu care se acopera in timpul culesului, participand si la confectionarea ghemotoacelor de polen pe care le aduce la stup.
Polenul este recoltat de pe anterele florale in doua etape. In prima etapa, albina zdrobeste anterele florilor cu ajutorul mandibulelor si prin miscari repezi scutura polenul care cade pe perisorii corpului lucratoarei de unde va fi adunat de catre picioare. In etapa a doua, care se desfasoara de obicei in zbor, dupa parasirea florii, albina cu pernitele tarsiene perie po!lenul de pe perisorii corpului. Strangerea polenului de pe cap, piesele bu!cale si regiunea gatului este realizata cu membrele anterioare, iar de pe to!race si abdomen cu cele mijlocii. In timpul perierii, aceste doua perechi de picioare sunt in contact cu trompa care umezeste fiecare cantitate de polen cu miere sau nectar si saliva. Polenul astfel umezit este preluat de membrele posterioare si cu ajutorul periilor tarsale trece in adancitura cosuletului de polen (corbicula). Peria de polen a unui picior este razuita de pieptenele piciorului opus. Orice polen nou colectat este impins peste cel pre!cedent si astfel polenul urca de-a lungul tibiilor, unde se acumuleaza sub forma de ghemotoace. Masa de polen este mentinuta pe loc de perii lungi si curbati aflati pe margine, iar greutatea a doua sferule de polen variaza intre 8 si 20 mg.
Pentru a aduce in stup o cantitate de un kg polen, o albina culegatoare trebuie sa efectueze intre 50 000 si 100 000 de zboruri, iar timpul necesar pentru culegerea unei incarcaturi de polen este de 12-16 minute de zbor in conditii favorabile de cules si de 20-30 minute in conditii mai putin favorabile. Durata unui zbor depinde in primul rand de abundenta polenului la florile vizitate de albine. Astfel, o floare de mac oriental (Papaver orien!tale) poate oferi 8-10 incarcaturi de polen, pe cand la trifoi numai pentru o singura incarcatura sunt necesare aproximativ 600 de flori.
Albina ajunsa cu polenul in stup, introduce pintenul de la membrul mijlociu sub sferula si o introduce astfel intr-o celula de albina lucratoare, in jurul puietului. Polenul adunat intr-o celula este suficient pentru hranirea a doua larve. Treptat, glomerulele de polen sunt tasate cu capul pentru eliminarea aerului, pana ocupa jumatate sau doua treimi din celula, apoi albinele aplica un strat subtire de propolis, iar in timpul culesului celula este completata cu miere, dupa care este inchisa cu un capac de ceara. Aici, ca urmare a lipsei aerului, polenul sufera un proces de fermentatie lactica, transformandu-se intr-un produs nou, conservabil, ce poarta denumirea de pastura. La celulele ramase necapacite cu miere, in timpul iernii, polenul mucegaieste din cauza umezelii.
Compozitia chimica a pasturii difera de cea a polenului cules, avand un continut mai scazut de proteine si lipide, sporind in schimb continutul in zaharuri si acid lactic, principalul conservant.
PROPRIETATILE FIZICE SI CHIMICE ALE POLENULUI
PROPRIETATILE FIZICE ALE POLENULUI
Grauncioarele de polen care alcatuiesc ghemotoacele de polen sunt foarte mici, astfel ca intr-un mg intra aproximativ 15 000 grauncioare. O floare de mar contine cca 100 000 de granule, un matisor de salcie 12 000 000, iar o floare de porumb cca 50 000 000 grauncioare de polen.
Ca forma, grauncioarele de polen difera, putand avea diferite forme mai mult sau mai putin regulate, in functie de genul si specia de la care provin.
Grauncioarele de polen pot fi sferoidale, ovale sau turtite (de forma lenticulara), in functie de forma si pozitia particulelor de polen, precum si de amplasarea porilor si striatiunilor. Suprafata lor poate fi neteda, ondulata sau colturoasa. Grauncioarele de polen de la plantele entomofile au suprafata prevazuta cu excrescente care favorizeaza transportul lor de catre insectele polenizatoare, spre deosebire de cele de la plantele anemofile care in general au suprafata neteda uscata, fiind usor antrenate de vant.
Invelisul grauncioarelor de polen se numeste sporoderma si este alcatuit din doua straturi: exina si intina. Exina este prevazuta cu pori, striuri, protuberante caracteristice fiecarei specii de plante de la care provine, iar intina inveleste protoplasma si nucleii polinici. Culoarea polenului difera de la o specie la alta, gama coloristica mergand de la alb-galbui pana la negru, predominand in special toate nuantele de galben-verde.
COMPOZITIA CHIMICA A POLENULUI
Polenul este un produs biologic foarte valoros, datorita componentilor sai si reprezinta hrana protidica si vitaminica de baza a albinelor, punand la dispozitia acestora si sarurile minerale necesare.
Compozitia chimica a polenului variaza foarte mult in functie de provenienta, zona geografica, epoca si modul de recoltare, precum si de durata si conditiile de pastrare.
Amestecul de polen provenit de la plantele entomofile are o valoare nutritiva mai ridicata comparativ cu cea a polenului de la plantele anemofile si asigura toate substantele necesare dezvoltarii organismului tanar.
Polenul unor specii de plante este mai bogat in proteine decat al altora. Printre speciile cele mai valoroase se afla polenul arborilor fructiferi si cel de trifoi, iar dintre cele mai sarace amintim speciile de Ranunculaceae.
Valoarea biologica mare a polenului rezulta din continutul mare si variat in aminoacizi esentiali, indispensabili vietii, aminoacizi ce nu pot fi sintetizati de catre albine, motiv pentru care este necesara administrarea lor in hrana. 
In polen s-au mai identificat pe langa aminoacizi, peptone si globuline, precum si unele substante azotate, precum xantina, hipoxantina, geranina si trimetilamina. Substantele alergene din polen sunt de natura pro!tidica, iar prin dializa s-a reusit izolarea unei fractiuni alergizante careia i se datoreste 50-100% din actiunea alergica a polenului.
Continutul de glucide din polen variaza in limite foarte largi, in functie de provenienta si modul de recoltare. In cazul polenului recoltat ma!nual, continutul de glucide prezinta valori mult mai scazute, intrucat, la formarea ghemotoacelor de polen albinele adauga nectar sau miere regurgitata in gusa. Aproximativ jumatate din glucide sunt reprezentate prin zaharuri de reductie (10-20%), in timp ce in polenul recoltat manual, cantitatea lor este neinsemnata, dar in schimb, creste foarte mult continutul in zaharuri nereducatoare. Din totalul glucidelor, glucoza reprezinta 3,27 - 34,62 %, fructoza 3,19 - 43,84 %, iar zaharoza 21,54 - 93,54 %. 
In polen s-au mai decelat riboza, dezoxiriboza, lactoza (dovedindu-se pentru prima data existenta acesteia in regnul vegetal), rafinoza, amidonul, dextrinele, celuloza. Continutul de celuloza si proteina va!riaza in limite foarte largi in functie de specia botanica de la care provine. In exina si intina grauntelui de polen se gaseste pectina si lignina, acestea prezentand interes terapeutic deoarece, ajunse in intestinul gros, ii maresc peristaltismul acestuia, fiind ca urmare eficiente in colitele spastice.
Lipidele din polen sunt reprezentate in cea mai mare parte prin esteri ai acizilor oleic, linolenic, linoleic, palmitic, stearic si arahidonic, acesti acizi grasi fiind indispensabili vietii albinelor


Fisiere in arhiva (1):

  • Polenul.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* La pretul afisat se adauga 19% TVA, platibil in momentul achitarii abonamentului / incarcarii cartelei.

Hopa sus!