Particularitati ale Conditiilor de Mediu in Zona Montana si Adaptarile Plantelor la Acestea

Extras din referat Cum descarc?

In zonele montane se observa o modificare gradata a anumitor factori de mediu, odata cu cresterea altitudinii. Acest fapt determina modificari profunde ale vegetatiei, care prezinta variate adaptari la conditiile de aici, atat in ansablu, sub aspectul structurii comunitatilor vegetale, cat si adaptari morfofiziologice si anatomice individuale ale plantelor. 
Temperatura. Constituie principalul factor limitativ in zonele montane, inregistrand o modificare accentuata la cresterea altitudinii. Astfel, in conditii normale se inregistreaza scaderea temperaturii cu 0,6? C la cresterea cu 100 m a altitudinii. Acesta inseamna ca la o diferenta de nivel de 2000 m temperaturile medii sunt cu 12? C mai scazute la munte. In realitate insa, modificarea temperaturii este legata nu numai de variatia altitudinii ci si de relief, expozitie, miscarile de aer etc. De asemenea, o influenta considerabila asupra regimului termic o are si substratul geologic. De exemplu, solurile de pe calcare retin mai multa caldura, astfel incat in masivele calcaroase climatul este putin mai bland comparativ cu cel din masivele cristaline. 
Pe langa scaderea temperaturilor medii se inregistreaza si cresterea amplitudinilor termice diurne, mai accentuata in zonele insorite. Acest fenomen este mai accentuat in muntii din zonele tropicale si ecuatoriale, unde ziua temperaturile ating valori foarte ridicate datorita unghiului mic sub care cad radiatiile solare, iar noaptea acestea scad pana sub punctul de inghet. O parte dintre plantele care traiesc aici cresc sub forma de rozetede talie mare, care in timpul noptii se inchid pentru a feri mugurele central de inghet. Alte plante prezinta o tulpina inalta si compacta, cu scoarta groasa, protejata de frunze moarte sau de frunze acoperite cu peri lungi si desi.
Urmarea scaderii temperaturilor medii anuale si lunare este in zona temperata reducerea sezonului de vegetatie pe verticala cu pana la 3-4 luni, sau chiar mai mult in anumite habitate. Data fiind scurta perioada bioactiva, o parte a fazelor fenologice este puternic scurtata. Cel mai puternic efect se observa la cresterea vegetativa care se face brusc dupa topirea zapezii, mugurii vegetativi fiind gata pregatiti inca de sub zapada la toate speciile care traiesc in aceste ecosisteme. Perioada de imbobocire este de asemenea scurtata, in schimb perioada de inflorire este la fel de lunga la aceleasi specii si in pajistile alpine si in cele de altitudine mai redusa. Din aceasta cauza, unele specii nu reusesc sa isi duca pana la capat ciclul de vegetatie, maturizarea fructelor si a semintelor fiind incompleta. Este cazul unor graminee: paisul (Festuca supina), taposica (Nardus stricta), dar si a unor subarbusti: bujorul de munte (Rhododendron kotschyi), cimbrisorul alpin (Thymus pulcherrimus). In aceste cazuri, reproducerea vegetativa are un rol dominant fata de cea sexuata (prin seminte). 
O adaptare a unor plante la scurtarea sezonului de vegetatie o constituie formarea florilor toamna (Soldanella pusilla). Peste iarna bobocii florali sunt protejati de stratul de zapada si deschiderea florilor se face inca inainte de topirea zapezii, moment in care plantele sunt deja apte pentru a fi polenizate. 
Reducerea pierderilor de caldura la plantele montane si alpine se realizeaza prin diferite mecanisme. Cele mai multe au inaltimi mici, avand tulpini fie repente (ex. salciile pitice - Salix retusa, S. herbacea, S. reticulata), fie erecte, dar scunde, de aceeasi inaltime, grupate in pernite care reduc pierderile de caldura si in acelasi timp maresc cantitatea de radiatii absorbita (Saxifraga bryoides, Saxifraga aizoides, S. moschata, Sempervivum sp., Silene acaulis). In interiorul acestor pernite temperatura poate fi cu pana la 20?C mai ridicata decat in exterior. Tot pentru reducerea pierderilor de caldura multe dintre speciile alpine sunt acoperite cu un strat de perisori albi, densi (ex. Leontopodium alpinum, Antennaria dioica, Helianthemum hirsutum) care capteaza un strat de aer in jurul plantei ce devine mai cald decat aerul din exterior. 
La unele specii se observa formarea unor tesuturi de protectie, izolatoare contra frigului, tesuturi suberoase dezvoltate fie ca un invelis al tulpinilor subterane (tuberculi), fie mai ales ca formatiune la suprafata tulpinilor aeriene (la salcile pitice - Salix retusa, S. herbacea, mesteacanul pitic - Betula nana si la alti arbusti si subarbusti arcto-alpini). O alta adaptare este ocrotirea mugurilor acestor plante de catre frunze transformate in solzi, adesea acoperiti cu un strat de ceara. 
Plantele criofile caracteristice etajului alpin prezinta si o serie de adaptari fiziologice care le permit supravietuirea in conditiile temperaturilor scazute de aici. Modificarile fiziologice care survin in cazul dobandirii rezistentei la inghetul temporar sunt reunite sub denumirea de calire. Intr-o prima faza are loc concentrarea sucului celular din celulele frunzelor si a nodurilor de infratire, prin acumularea de substante organice (glucide si lipide), precum si saruri minerale, care determina coborarea punctului de inghetare. Se preintampina astfel formarea acelor de gheata in celule si distrugerea membranelor si a altor organite celulare. Cand temperatura scade lent sub 0o C au loc modificari caracteristice pentru cea de-a doua faza. Acum are loc deshidratarea treptata si reversibila a celulelor, prin trecerea unei mari cantitati de apa intracelulare in spatiul intercelular, unde se formeaza cristale de gheata. Daca insa temperatura scade brusc, apa nu mai are timp sa fie eliminata si gheata se formeaza in interiorul celulei, avand loc lezarea organitelor si perturbarea sau chiar incetarea functiilor lor. Dupa terminarea perioadei de calire se constata la aceste plante o reducere a activitatilor vitale pana la suspendarea lor totala si intrarea intr-o stare de repaus total. 
O situatie particulara se inregistreaza in cazul hidrofitelor din lacurile montane care in timpul noptii ingheata odata cu apa iar ziua se dezgheata, fara a suferite vreo vatamare. 
Rezistenta plantelor la inghet este determinata genetic si variaza in functie de specie si ecotip. In zona temperata plantele dezvolta rezistenta la inghet incepand de toamna, si se mentine pana primavara, cand incepe cresterea. 
Intrucat semintele formate toamna nu germineaza decat primavara urmatoare, ele prezinta o serie de adaptari morfo-fiziologice care permit supravietuirea lor peste iarna. Sucul lor celular este foarte concentrat, chiar pana la stare solida, celulele embrionului sunt meristematice, nu au vacuole si protoplasma se gaseste intr-o stare puternic deshidratata. Apa care mai exista este legata coloidal si nu se transforma in gheata. 
In muntii inalti, dincolo de limita zapezilor eterne traiesc numai talofite inferioare, si mai ales alge unicelulare. Desi sunt alge verzi, multe dintre ele sunt colorate in violet, rosu (Hematococcus), cafeniu, datorita unui pigment rosu care le protejeaza contra radiatiilor ultroviolete. In timpul zilelor innorate acest pigment este retras pentru a mari cantitatea de lumina absorbita pentru fotosinteza. Pentru ca alga zapezilor (Chlamidomonas nivalis) sa se poata dezvolta, ea are nevoie de multa lumina si temperaturi negative, intrucat deja la 4oC moare. Aceste alge traiesc de obicei in colonii, care pe timp insorit se incalzesc iar zapada din jurul lor se topeste, fiecare colonie fiind astfel amplasata intr-o gropita. Adesea apa de la suprafata coloniei ingheata si cuva cu alge apare acoperita cu o pojghita subtire de gheata, ce constituie o adevarata sera in care temperatura se poate mentine mult timp in jurul valorii de 0oC. Pe peretii inclinati de stanca lipsiti de zapada traiesc licheni. Unele specii pot sa supravietuiasca in conditiile in care se inregistreaza si numai doua zile pe an temperaturi pozitive. In acest caz cresterea este insa foarte lenta, o crestere de 1 cm2 necesitand 50 ani. 
Un fenomen destul de frecvent intalnit pe vaile montane este cel de inversiune termica, astfel incat pe unele vai sau in depresiuni etajarea normala a vegetatiei nu se mentine.


Fisiere in arhiva (1):

  • Particularitati ale Conditiilor de Mediu in Zona Montana si Adaptarile Plantelor la Acestea.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* La pretul afisat se adauga 19% TVA, platibil in momentul achitarii abonamentului / incarcarii cartelei.

Hopa sus!