Ordinul Lycopodiales Grupeaza plante ierboase terestre,epifite si liane cu tulpini repente si ascendente, ramificate si dihotomic pseudodihotomic, prinse de substrat cu radacini adventive. Rizoforii lipsesc. Frunzele sunt mici, intregi, sesile, aligulate, dispuse pe tulpina spiralat. Sporangii sunt amplasati la subtioara frunzelor sau pe parte superioara a lor. Sporofilele formeaza zone sporifere pe tulpini sau sunt grupate in spice terminale - strobili. Licopodialele sun plante izosporice, adica formeaza spori ce au aceeasi forma si semnificatie bilogica. Generatia gametofitica este reprezentata atat de protali situati la suprafata solului, masivi, foliacei, autotrofi, verzi, cat si de protali subterani, de forma conica, incolori, ce se nutresc saprotrof. Mai frecvent protalul este monoic, ma rar dioic. Se maturizeaza timp de un an sau de 1-15 ani. Anteridiile produc anterozoizi piriformi, biflagelati. Arhegoanele au gatisor alungit si formeaza oosfere. La unele specii(Lycopodim cernuum, L. inundatum) dupa fecundare apare zigotul, mai apoi embrionul, din care ia nastere un corp bulbiform, cu rizoizi, numit protocorm, din care se dezvolta sporofitul. Ordinul cuprinde 2 familii: Drepanophycaceae si Lycopodiaceae. Reprezentantii primei grupe sunt fosili. Familia Lycopodiaceae. Aceasta familie plante la care sporangii sunt amplasati la subtioara frunzelor sau pe partea superioara a lor. Sporii sunt lipsiti de saci aerieni. In flora contemporana se intilnes reprezentanti a doua genuri - Lycopodium si Phylloglossum, care grupeaza circa 400 de specii. Sunt raspandite peste tot, incepand cu zona tropicala si pana la zona temperata si rece, prin paduri, pajisti si mlastini. Reprezinta plante ierboase, scunde, si numai unele specii ating 1-1,5 m inaltime, iar L. volubile, ce se intalneste in paduri tropicale - pana la 9 m lungime. O imortanta mai mare are L. clavatum. Lycopodium clavatum Este o planta semilemnoasa, cu tulpina repenta, lunga de 0,2- 1 m, dihotomic ramificata, fixata de subsol prin radacini adventive. Frunzele sunt mici, sesile si acopera atat tulpina principala, cat si ramurile ascendente. Structura anatomica a tulpinii este destul de primitiva. In tulpinile tinere poate fi evidentiat prostelul, iar in cele senile - plectostelul. La exterior tulpina este acopetita cu epiderm. Sub epiderm se gaseste scoarta masiva pluristrarificata. Primul strat de epiderm reprizinta un tesut macanic, constituit din celule cu pereti ingrosati, apoi urmeaza o fasie de tesut transparent, cu pereti ceulelor subtiri, dupa care se afla iarasi un strat de tesut macanic ce inconjoara stelul. Sub scoarta se afla cilindru central, avand la exterior periciclu si fiind delimitat de scoarta de catre endoderm. In centru tulpinii se gaseste un fascicul de xilem intretaiat. Intre sectoarele xilemice, precum si in jurul lor se gaseste floemul. Maduva lipseste. Lipseste si cambiul, de aceea cresterea secundara a tulpinii nu are loc. Frunzele sunt mici, sesile, de forma liniara si acopera atat tulpina principala cit si ramurile tinere. La exterior sunt acoperite cu epiderm. Pe suprafata dorsala si ventrala a frunzei sunt amplasate stomatele. Mezofilul foliar este pluristratificat si consta din celule bogate in cloroplaste. Mezofilul contine cavitati aerifere. In tulpina, de la cilindru central pornesc spre periferie fascicule conducatoare, care patrund in frunze si formeaza nervura mediana. Radacinile la bradisor sunt adventive si apar din periciclu plecstotelului. Structura anatomica a radacinii este similara cu cea a tulpinii. Pe la mijlocul verii, la exemplarele mature de bradisor apar de regula doua (mai rar 1 sau 3) spice sporifere, amplasate in varful lastarilor ascendenti. Pe axul spicelor, una langa alta sunt asezate sporofilele. Ele sunt mai mici decat frunzele asimilatoare si se deosebesc de ele dupa forma si culoare. Sporofilele au culoare galbena, baza latita si varf ascutit. La baza sporofilelor se gaseste cate un sporange renifor, in care sunt produsi numerosi izospori tetraedici, de culoare galbena, bogati in ulei. Ard foarte bine, cu o flacara vie, stralucitoare, producand o explozie usoara. Membrana externa a sporului(exosporiu) este groasa, reticulata, iar cea interna(endosporiu)- subtire si neteda. In spor se gaseste citoplasma, nucleu, plastidele. Pertele sporangelui e format din trei straturi, dintre care cel intern (tapetum) cu timpul se descompune, fiind utilizat la nutritia sporilor si formarea mebranelor lor. In centrul sporangelui se afla tesutul arhesporial, in urma diviziunii celulelor caruia se formeaza sporocite, care, mai tarziu, suporta diviziunea reductionala, producand tetrade de spori. La maturizare, peretele sporangelui se lizeaza, apare o fisura transversala, prin care sporii sunt eliberati in mediu. Antrenati de apa in sol, sporii germineaza dupa mai multi ani. Membrana externa crapa, iar continutul sporului se divide mitotic si se formeaza protalul (gametofitul) - generatia sexuata. In curand pe protal apar rizoizi, care contacteaza cu hifele ciupercilor.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
