Mișcările plantelor

Miscarile plantelor sunt posibile datorita sensibilitatii plantelor.

Sensibilitatea este proprietatea organismelor de a reacționa la informațiile primite din mediu.

Mișcările pot fi clasificate în funcție de tipul de stimulul ce le generează:

- mișcările tactice (orientate într-o anumită direcție) : fototropismul și geotropismul.

- mișcările nastice (independente de direcția de acțiune a stimulului) - Mimosa pudica.

Calea de realizare a mișcării la plante

Miscarea se realizeaza prin intermediul excitantilor.

De obicei excitanții sunt reprezentați de factori ai mediului precum; lumina, temperatura, gravitația, apa.

Caile de transmitere a excitațiilor sunt reprezentate de substanțele bioreglatoare de creștere naturale (fitohormonii)

În cazul plantelor superioare mișcarea poate fi -activă: atunci când se realizează cu consum de energie metabolică și -pasivă :când nu se consumă energie.

Mișcările pasive

Se bazează pe mecanisme fizice generate de diferența de umiditate existentă într e țesuturi vegetale învecinate sau între țesuturi și mediul extern.

Permit perpetuarea speciei prin dispersia semințelor, a polenului, a fructelor

Miscari pasive prin :

- imbibiție. (păstăile de Orobus vernus ce se desfac pe timp de secetă prin spiralizare spre interior)

- coeziune - caracteristice sporangiilor ferigilor

- aruncare - caracteristice staminelor unor specii de plante din familia Urticaceae

Concluzie: în cazul mișcărilor pasive mecanismele mișcării au la bază modificări ale umidității unor țesuturi sau componente celulare.

Mișcările active

Sunt frecvente și au loc cu consum energetic.

Miscari active:

- Mișcări active intracelulare (deplasarea unor organite celulare și citoplasmatice)

- Mișcările plantelor fixate de substrat (Majoritatea speciilor vegetale) -ca răspuns la acțiunile unor stimuli externi. Pot fi : - paralelotrope sau plagiotrope.

- Tropismele (mișcări de creștere și orientare a organelor plantelor spre sau în sens contrar direcției de acțiune al stimulului extern.)

Tropismele se manifestă prin creșterea și curbarea organelor și se clasifică după natura excitantului în:

- Geotropismul (gravitropismul). Este un element esențial în viața plantelor facilitând captarea luminii sau absorbția apei și elementelor minerale, depășind eventuale obstacole.

- Fototropismul.

Este o mișcare de creștere și orientare a organelor plantelor spre sau în sens contrar sursei de lumină. Factorul de excitație în acest caz este reprezentat de lumină, iar receptorii sunt reprezentați de pigmenții asimilatori situați în zona apicală. Tulpina manifestă un fototropism pozitiv, iar rădăcina negative.