Meiul - plantă furajeră

Desi din punct de vedere alimentar, meiul este considerata o cereala de mai mica importanta, valoarea furajera a acestei specii este mai ridicata datorita urmatoarelor particularitati: in hrana animalelor se folseste sub forma de furaj verde, fan sau semifan, in nutritia vacilor cu lapte, a cailor, iar boabele constituie hrana de baza a multor pasari de ornament; boabele de mei au o valoare nutritiva ridicata, cu un continut de 10-11% substante proteice, 3-4% grasimi, 8-10% celuloza; paiele de mei sunt foarte apreciate in hrana animalelor, in comparatie cu celelalte cereale, deoarece 1 kg de paie valoreaza 0, 51 unitati furajere; in alimentatia omului, boabele de mei se folosesc sub forma de crupe sau pasat si pentru prepararea unei bauturi alcoolice (braga); este o valoroasa planta pentru conveierul verde furajer, mai ales in zonele secetoase, deoarece poate fi cultivata si in cultura dubla, dupa cerealele de toamna, avand o perioada scurta de vegetatie.

Tulpina este erecta, de 70-90 cm inaltime, paroasa, plina cu maduva.

Frunzele, asezate altern, sunt liniare, cu limbul lat de 10-20 mm, acoperite cu perisori pe fata superioara.

Inflorescenta este un panicul lung, rasfirat, cu ramuri lungi, iar fructul este o pseudocariopsa, de culoare galbuie.

Perioada de vegetatie, in functie de soi, este cuprinsa intre 60-90 de zile.

3. Sistematica si soiuri Meiul (Panicum miliaceum L.) face parte din familia Gramineae si in cultura se seamana mai multe soiuri: Raduga, Marte, Matador, Margarit, Minerva.

4. Cerintele fata de factorii de vegetatie Cerintele fata de temperatura sunt ridicate. Astfel, temperatura minima de germinatie a semintelor este de 10-120C, iar cantitatea totala de temperaturi de peste 100C necesara in timpul vegetatiei este de cca. 8000C. Nu are cerinte ridicate fata de umiditate, coeficientul de transpiratie fiind de 200-220. Aceasta face ca meiul sa suporte, timp indelungat seceta de vara, perioada in care plantele isi inceteaza cresterea care, poate fi reluata imediat ce conditiile de umiditate se imbunatatesc. Rezistenta la seceta este data de sistemul radicular dezvoltat, de perozitatea mare a frunzelor si tulpinilor si de numarul redus de stomate in mezofilul frunzelor.

Solurile cele mai indicate sunt cele cu textura mijlocie, bine aprovizionate in elemente fertilizante.

5. Zonele de cultivare In majoritatea cazurilor, meiul nu se cultiva in cultura principala, ci in cultura dubla sau succesiva, atat in zonele de campie cat si in cele colinare.

6. Tehnologia de cultivare Rotatia. Cele mai bune premergatoare sunt cele ce se recolteaza devreme: cerealele de toamna, borceagurile de toamna, rapita de toamna, cartofii timpurii, leguminoasele anuale.

Lucrarile solului.

Terenurile imburuienate sau cu resturi vegetale se ara, imediat dupa recoltarea plantei principale, la adancimea de 20-22 cm, cu plugurile in agregat cu grapa stelata, iar pe cele curate se ...