Maimuța năsoasă

Maimuta nasoasa este un animal singular, atat datorita infatisari masculului (al carui nas, foarte dezvoltat ii confera un aspect straniu), cat si datorita remarcabilelor sale performante de inotator. Traieste numai in insula Borneo si nu poate fi intalnita la tot pasul, ci doar in zonele de mangrove din preajma tarmurilor si in padurile umede. Europa, intr-un areal de aceeasi intindere, doar 50 de specii. Referindun-ne numaila marii arbori din familia Dipterocarpacee, din cele 267de specii cunoscute in Borneo, 155sunt endemice Lunea animala din insula cuprinde si ea diferite specii endemice, cele mai multe fiind desigur nevertebrate, dar nu lipsesc nici din clasele superioare, pasari si manifere. Prima numara cam 30 de specii endemice, iar dintre cele 39 de manifere endemice, 13 specii apartin ordinului primatelor, care grupeaza cele mai inteligente manifere. Printre ele se numara micul Tarsius, dar si marele urangutan (PANGOPYGMAEUS), gibonul de Bormeo si ciudata maimuta nasoasa. Aceasta din urma poatefi intalnita numai in padurile umede litorale si in zonele de mangrove, niciodata la distante maimare de 300km de tarmuri. Stomacul maimutei nasoase este foarte incapator, iar in plus se poate dilata, asfel ca, atunci cand este plin, animalul are aspectul unei fiinte aflate la sfarsitul gestatiei. El este divizat in compartimente cu diverticule complicate, amintind de stomacul maniferelor rumegatoare. In stomac, frunzele raman un timp, pentru ca, sub influenta bacteriilor extrem de numeroase, sa incapa fermentarea si digestia. Celuloza este transformanta in glucoza, un zahar degerabil, care furnizeaza organismului energia necesara. Digestia se face atat de rapid, incat animalul este nevoit sa evite alimentele usor degerabile, precum fructele carnoase si noi, care produc acumulari de gaze in stonac, si sa le caute pe cele uscate si amare, care se digera mai lent.

...