Imunitatea Dobândită

Extras din referat

In afara rezistentei innascute, de specie, de care beneficiaza toti indivizii unei specii, fiecare individ dobandeste in cursul vietii individuale, propria experienta imunologica fata de diferiti agenti infectiosi.
Imunitatea dobandita (inductibila) este starea de rezistenta a organismului fata de factorii non-self antigenici, realizata prin structuri si functii de neoformatie cu un inalt grad de specificitate pentru antigen.
A fost denumita inductibila deoarece apare ca raspuns la contactul organismului cu un stimul specific reprezentat de agentul patogen sau de unele produse toxice de metabolism ale acestuia.
Ea este in general destul de solida, dar totusi prezinta un anumit grad de relativitate in sensul ca poate fi invinsa in cazul in care organismul vine in contact cu o doza masiva de microbi sau cu o tulpina deosebit de virulenta.
Principalele caracteristici ale imunitatii dobandite sunt urmatoarele:
o are un caracter individual, sfera ei de cuprindere referindu-se numai la unii indivizi dintr-o specie;
o prima treapta filogenetica pe care apare este reprezentata de vertebrate; 
o momentul aparitiei este dependenta de patrunderea in organism a antigenului si poate fi oricand in cursul dezvoltarii ontogenetice a individului matur imunologic; 
o are un caracter netransmisibil ereditar, numai in unele cazuri se poate transmite vertical de la mama la fat;
o efectorii imunitatii dobandite sunt constituiti din structuri si functii de neoformatie de natura umorala (anticorpi sau imunoglobuline) si celulara (limfocitele sensibilizate specific si alte tipuri de celule);
o actiunea efectorilor este specifica si diferentiata in functie de antigen;
o in determinismul imunitatii dobandite sunt implicate mecanisme cu memorie.
Clasificarea imunitatii dobandite se realizeaza dupa mai multe criterii, si anume :
1) Prezenta antigenului si participarea organismului la elaborarea anticorpilor in :
a) imunitatea dobandita natural 
oactiva : in care antigenul patrunde in organism pe cai naturale, de regula printr-o infectie naturala, sau pe cai artificiale, in mod voit prin vaccinare; imunitatea activa se instaleaza in 6 - 10 zile, timp necesar producerii efectorilor imuni.
Unele infectii, cum ar fi rujeola, variola, oreionul, si altele asigura o protectie specifica 
a organismului pentru tot restul vietii, iar altele, de exemplu difteria, tusea convulsiva, etc. confera organismului o protectie mai putin solida, de numai cativa ani. In cazul altor infectii, ca de exemplu virozelor respiratorii, aceasta stare de imunitate poate dura numai cateva saptamani.
In determinismul acestei stari de imunitate post-infectioasa sunt implicate mecanisme de memorie datorita carora la un contact ulterior cu agentul infectios respectiv, organismul reactioneaza activ impiedicand evolutia infectiei.
o pasiva: in care antigenul nu vine in contact cu organismul, care nu-si produce singur efectorii imuni, primindu-i insa prin transfer de la un organism donator cu o stare de imunitate activa.
Prin analogie cu imunitatea activa, imunitatea pasiva poate fi dobandita pe cai naturale, prin transferul efectorilor, de cele mai multe ori a celor umorali de la mama la fat, transplacentar la speciile cu placenta hemocoriala si colostral, la speciile cu alte tipuri de placenta nepermeabila sau pe cai artificiale prin serumizare sau transfer de celule. Imunitatea pasiva se instaleaza chiar in momentul transferului efectorilor imuni si este de scurta durata de la cateva zile la doua - trei saptamani.
In functie de calitatea si cantitatea anticorpilor materni, imunitatea nou nascutului este variabila cantitativ si calitativ. Nou nascutul dobandeste o receptivitate numai fata de bolile pentru care a primit anticorpii protectori de la mama. Odata cu disparitia acestor anticorpi, imunitatea scade treptat, incat dupa 3-6 luni de viata organismul copilului devine sensibil fata de agentii patogeni respectivi. 
b) imunitatea dobandita artificil. Reprezinta o stare de nereceptivitate a organismului la actiunea unor agenti infectiosi, indusa in mod voit, dirijat de catre om.
De asemenea si aici imunitatea dobandita artificial poate fi: 
o activa: prin vaccinare, organismul vaccinat isi elaboreaza anticorpii care ii asigura o stare de protectie temporara fata de agentul infectios din care a fost preparat vaccinul.
Vaccinurile sunt produse biologice care contin bacterii cu virulenta atenuata, bacterii omorate, toxine modificate, virusuri infectioase dar cu virulenta atenuata, respectiv virusuri inactive si care, introduse pe o cale adecvata in organismul uman sau animal, stimuleaza reactivitatea imunitara, generand o stare de protectie temporara fata de agentul infectios din care au fost preparate.

Fisiere in arhiva (1):

 Imunitatea Dobandita.docx

Bibliografie

1) Ailiesei, Octavita, 1982, Imunobiologie, Iasi
2) Mihaescu, G., 2009, Imunobiologie, Editura Universitara Bucuresti
3) Mesrobeanu, I., Berceanu, St., 1975, Imunobiologie, imunochimie, imunopatologie, Editura Academiei R.S.R.
4) http://www.scrigroup.com