Ecologia plantelor

Existenta si raspandirea plantelor este determinata de o serie de factori ecologici care include factorii climatici sau meteorologici, pe cei fiziografici, orografici, edativi sau pedologici si pe cei biotici.

A.Factorii climatici sau meteorologici sunt abiotici incluzand temperatura, precipitatiile, lumina aerul.

I.Din punctul de vedere al umiditatii plantele se impart in:

1. Hidrofilele cuprind plantele care traiesc in apa, mai precis cele acvatice. Cateva exemple de plante hidrofile ar fii: nuferii, pestisoara, cocosul baltilor etc.

Plantele hidrofile au un sistem radicular slab dezvoltat, radacina lipsand complet, tulpina fiindu-le verde, asimilatoare cu tesuturi specializate in sustinere si cu vase conducatoare libero-lemnoase slab dezvoltate. Apa si subsantele nutritive sunt absorbite pe toata suprafata plentei, epiderma plantelor hidrofile lipseste sau este foarte subtire. Plantele hidrofile au 2 tipuri de frunze, natante, care plutesc pe suprafata apei si submerse adica acvatice. Plantele hidrofile au mai multe celule cu clorofila deci realizeza fotosinteza cu un numar mai mare de celule. Diversitatea plantelor hidrofile nu este asa mare ca la cele terestre, mediul acvatic fiind unul uniform.

2. Higrofilele sunt plantele care traeiesc in mlastini, pe marginea apelor si pe pajistile umede fiind plantele care fac tranzactia de la plantele acvatice la cele terestre. Higrofilele au caractere intermediare intre plantele hidrofile si cele mezofile.

3. Mezofitele cuprinde plantele cu pretentii moderate fata de umiditate. Sistemul radicular al plantelor mezofite are o buna dezvoltare. Frunzele difera foarte mult de la specie la specie, in functie de locul in care traiesc. Frunzele pot fi, la plantele mezofite intregi sau incizate, glabre ori paroase, sesile sau petiolate, si cu forme variate. Au epiderma bine dezoltata in comparatie cu cea a plantelor hidrofile, cu rol in aparare. Frunzele mezofitelor au celule stomatice si tesut palisadi si lacunos. Celulele tesutului palisadic sunt dispuse perpendicular pe epiderma superioara permitand cloroplastelor sa se grupeze in functie de intensitatea luminii. Tesutul lacunos prezinta multe spatii lacunare aflate in stransa legtura cu stomatele si camera substomatica. Acest tesut permite circulatia cu usurinta a gazelor. Mezofitele sunt cele mai numeroase plante de pe pamant dupa numarul speciilor.

4. Xerofitele sunt plantele adaptate la uscaciune la mediu sezonier de apa sau cu deficit continu de apa. Aceste plante sunt caracteristice deserturilor si stepelor. In tara noastra se gasesc la campie. Sistemul radicular este puternic dezvoltat la aceste plante care sa absoarba apa de la adancimi mari. Tesutul conducator si cel mecanic precum si epiderma acestor plante este foarte bine dezvoltata, aceasta din urma fiind foarte ingrosata pentru a nu permite plentelor sa transpire, sau poate sa fie acoperita cu un strat de ceara sau cu perisori. O alta adaptare a plantelor Xerofite este de a acumula apa in tesuturi numite acvifere in deosebi la cactusi.

5. Eurihidrofitele sunt plantele care pot creste la variatii foarte largi ale umiditatii. Aceste plante pot creste atat pe terenuri cu exces cat si pe cele cu deficit de apa.

II. Din punctul de vedere al temperaturi plantele se impart in:

1. Plantele hechistoterme plante adaptate la temperaturi scazute uneori chiar si sub zero grade celsius, cresc in zonele reci si in etajul alpin al muntilor. Pentru a rezista la temperaturile

Botanica morfologia, ecologia si sistematica plantelor Doina Stana, Constantin Dragulescu

Internetul