Dezvoltarea intrauterină și nașterea

Perioada intrauterine cuprinde cele noua luni de sarcina. Este una dintre cele mai active si mai complexe etape ale dezvoltării, daca ne gândim ca in noua luni de zile de la o celula microscopica se ajunge la fătul de 3 kilograme.

REPRODUCEREA UMANA

Celula este cea mai mica unitate a materiei vii ce poate sa existe in mod independent si sa se reproducă.

Celula se compune din doua elemente fundamentale, indivizibile si complementare, care sunt corpul celular numit citoplasma si nucleul. Nucleul, care este situat in centrul celulei sau intr-un alt loc al citoplasmei, este centrul vieţii celulare. Acesta conţine elemente caracteristice ale individului din care face parte, comanda activitatile celulei si permite acesteia sa se dividă in scopul mentinerii, cresterii sau reproducerii.

In timpul diviziunii celulare acesta se condensează intr-un număr de bastonase, numite cromozomi. Cromozomii sunt suportul ereditatii. Tot ceea ce moştenim biologic de la parintii noştri se gaseste in ou, celula primara a fiecărui individ.

Exista doua feluri de diviziuni celulare: una normala(mitoza)si alta reducţionala(meioza).

Mitoza—In organism diviziunea pleacă de la o celula mama, ce da naştere la doua celule-fiice, care poseda aceeaşi arhitectura intima ,aceeaşi funcţie si, la nivelul nucleului, acelaşi patrimoniu ereditar. Când se vorbeşte de fecundaţie se constata ca începând de la baza unor celule asemănătoare, se ajunge prin diferenţieri succesive, la realizarea de organe foarte diverse. Aceasta este adevărat pentru o celula, un ţesut sau un organism adult in care diferitele organe sunt perfect definite, pentru care aceasta multiplicare permite creşterea sau menţinerea integritatii organului.

Diviziunea celulara este deci un principiu fundamental al supravieţuirii.

Meioza—Diferenţa fundamentala fata de diviziunea normala consta in faptul ca fiecare celula sexuala cuprinde doar echivalentul unei cromatide, astfel încât in cursul fecundaţiei se realizează reuniunea diferiţilor cromozomi. Celula-fiica rezultata din aceasta fecundaţie va conţine un număr de perechi de cromozomi, identic cu cel al unei celule normale. Aceste celule reproducătoare iau naştere din celule-suşe, prezente in glanda sexuala considerata(ovar sau testicul).Ele se inmultesc, apoi, ajunse la un oarecare grad de maturitate, suferă diviziunile care le vor face sa devină celule reproducătoare(gameţi).

Ovulul este celula sexuala feminina, este cea mai mare celula din corpul omenesc(măsoară aproximativ ½ milimetri).Are forma sferica si conţine rezerve nutritive, care vor hrăni produsul de concepţie in primele stadii de dezvoltare. De asemenea este purtătoarea caracterelor ereditare ale generaţiilor precedente din partea mamei.

Spermatozoidul este celula sexuala masculine, are forma unui ac de gămălie cu o lungime de 65 microni. Este compus din 4 parţi: un cap mare, un gat sau col, o piesa intermediara si o coada.

Capul conţine in nucleul sau toate elementele ereditatii paterne, iar in piesa intermediara si mai puţin in coada se gaseste o rezerva bogata de substanţe nutritive si energetice. Coada se termina printr-un flagel prevăzut cu cili, care-i permit sa se mişte.

In cursul actului sexual, in lichidul complex secretat de prostata si de glandele seminale, numeroşi spermatozoizi(circa 200.000.000-300.000.000)]elaborate in testicule, pătrund in canalul vaginal de unde isi continua drumul trecând prin mucozitatile colului uterin. Prin miscari de şerpuire spermatozoizii pătrund in cavitatea uterina, apoi continua sa progreseze prin canalul trompei pana ajung la ovul.

Numai un număr mic de spermatozoizi realizează acest parcurs, majoritatea celor care au pornit in aceasta cursa neajungand pana la capăt.

FECUNDATIA

Îmbinarea spermatozoidului cu ovulul are loc in ampula trompei uterine. Aici ovulul “asteapta” venirea spermatozoidului, dar ovulul nu este fecundabil decât in interval de câteva ore. Spermatozoidul care, la rândul sau, ramane fecundat câteva zile, trebuie sa ajungă la timp la aceasta întâlnire, altfel ovulul degenerează sin u mai este susceptibil de a fi fecundat.

La început secreţiile enzimice produse de spermatozoid dizolva coroana celulara ce înconjoară ovulul. Gratie flagelului, care ii permite sa se mişte, spermatozoidul aluneca de-a lungul membranei externe a ovulului pana intr-un punct anume, in care pătrunde in ovul. Odată intrat in ovul, coada spermatozoidului se detaseaza de cap si degenerează; in acelaşi timp nucleul se mareste, luând un aspect identic cu cel al nucleului ovulului. Din aceasta clipa fecundaţia este realizata. Nu se mai vorbeşte de ovul ci de ou. Acesta are doi nulei, pronucleul masculin si pronucleul feminin, care conţin fiecare cate 23 cromozomi. Prin diviziuni succesive, oul se împarte in mai multe celule si isi mareste volumul. Intre timp, este împins de miscarile trompei in cavitatea uterine si se implantează in mucoasa pregătita dinainte(nidatia).Drumul din trompa pana in uter durează 6-7 zile. In cazul in care oul se fixează in trompa se produce o sarcina extrauterina.

In aceasta perioada, celulele omului in devenire sunt extrem de vulnerabile, cu toata protecţia conferita de organismul matern si placenta.

In organismul femeii gravide au loc adaptări funcţionale si modificări anatomice. Pana la stabilirea echilibrului-homeostazia sarcinii-primul trimestru reprezintă o perioada de adaptare, care, uneori, necesita supraveghere medicala.

Uterul este un organ bine vascularizat, dar necesitatule fătului duc la o creştere deosebit de mare a circulaţiei sângelui in acest teritoriu, astfel ca prin placenta intr-un minut trec aproximativ 600 centimerii cub de sânge. Pentru a face fata acestei noi situaţii, creste cantitatea de sânge si forta motrice a inimii si scade rezistenta opusa de arborele circulator.

O alta caracteritica a sarcinii este aceea ca apa cumulata face ca toate ţesuturile sa fie mai axe, mai extensibile.

Metabolismele substanţelor principale-proteine(albumine),lipide(grăsimi), glucide(zaharuri) se desfasoara la un nivel foarte ridicat. Substanţele nutritive din alimente, după digestie si absorbţie, se transforma in substanţe organice complexe, proprii organismului mamei, sau alcătuiesc materia vie pe seama căreia creste fătul.