Bujorii

Bujorul este una din cele mai cultivate plante pentru flori, asta inca din cele mai vechi timpuri. In ceea ce priveste perioada de cand este cultivat bujorul, datele difera in functie de sursa: intre 1. 400 si 4. 000 de ani - desigur, 4. 000 de ani sunt o perioada destul de lunga, dar mai mult ca sigur bujorii au fost cultivati de mult timp, inainte ca acest lucru sa fie consemnat in documente.

Denumirea chinezeasca pentru bujor este sho yo, in traducere cel mai frumos, iar in poeziile, legendele si povestile din acele vremuri floarea este mereu mentionata. Mai mult, cea de-a patra luna din calendarul chinezesc este numita luna bujorului. Cand misionarii budisi au ajuns in Japonia, au dus cu ei planta si informatiile legate de ingrijirea ei. Japonezii au fost dintotdeaua un popor care iubeste foarte mult florile, asa ca au adoptat imediat si bujorul, integrandu-l in cultura lor. Si pana astazi, el ramane un simbol al prosperitatii, iar explicatia este foarte simpla: initial, el putea fi cultivat numai de cei bogati, care faceau parte din elita sociala, astfel ca floarea a fost imediat asociata cu bogatia. Pentru a descoperi originea numelui trebuie sa plecam din China si Japonia inspre muntele Olimp. In mitologia greaca, bujorul, cunoscut si cu denumirea stiintifica Paeonia, isi trage numele de la doctorul Paeon. Asa cum se intampla de obicei cu toti eroii din mitologia greaca, Paeon s-a amestecat in problemele personale ale zeilor. Pe unii i-a ajutat atunci cand aveau nevoie si, evident, a atras dusmania altora; el a putut fi salvat de la moarte numai transformat intr-o floare. aceasi floare pe care a folosit-o pentru a-i vindeca pe zei. Bujorul a fost mereu legat de superstitii. Inainte ca Paeon sa ii salveze pe Pluto si Marte cu ajutorul radacinii de bujor in timpul razboiului troian, existau legende care povesteau de puterile florii. Se spunea ca exista niste forte puternice in bobocii de flori care stralucesc in noptile cu luna plina, iar bujorul se incadreaza in acest criteriu; mai mult chiar, semintele unor varietati de bujori emit o lumina palida in intuneric. Pentru a fi folosite ca remediu, radacinile de bujor trebuiau recoltate noaptea. Se zicea ciocanitorile vin si scot ochii celui care deranjeaza floarea pe timpul zilei.

Plinius da prima descriere detaliata a bujorului si a semintelor sale, candva in jurul anului 77 d. Ch. Se zicea ca planta (parti din ea, de fapt) poate trata in jur de douazeci de boli. Putin mai tarziu, Dioscoride scrie un tratat despre ierburile folosite in medicina si printre ele include si bujorul, iar povetele sale au fost aplicate cu sfintenie pana in Evul Mediu.

O scriere care dateaza din 1157 mentioneaza cultivarea bujorului intr-o gradina englezeasca. Floarea apare apoi in descrierea unei gradini, in 1375. Shakespeare face si el referire la bujor in piesa Imblanzirea scorpiei, in 1603. De-a lungul istoriei, cunostintele legate de cultivarea si ingrijirea speciilor si varietatilor ...