Biologie moleculară

Celula este unitatea structurala si functionala care intra in componenta tuturor organismelor vii.A fost descoperita in 1665 de Robert Hooke,descoperire confirmata in anul 1671de Grewsi si in 1672-1675 de Malpighi.

Putine celule,cum ar fi oul de gaina sau oul de broasca , sunt suficient de mari pentru a fi vazute cu ochiul liber, majoritatea celulelor sunt invizibile pt vederea umana.Din acest motiv studierea celulei nu a fost posibila pana la inventarea microscopului la jumatatea secolului XVII.Studiile de microscopie electronica si biochimie au dat posibilitatea sa se cunoasca ultrastructura, compozitia chimica si organizarea moleculara a diferitilor constituienti celulari , a particularitatilor biologice si genetice ale celulelor.

Organizarea procariota este unitatea caracteristica bacteriilor si algelor albastre , iar cea eucariota caracterizeaza celelalte alge , ciuperciile, briofitele , plantele vasculare si intreg regnul animal. Deseori se apreciaza ca nu exista organisme cu o structura celulara intermediara , D.Dodge(1971) propune , pe baza observatiilor efectuate asupra dinoflagelatelor , un grup intermediary intre procariote si eucariote ; majoritatea structurilor intracitoplasmatice sunt de tip procariot.

Celulele procariote au o organizare structurala mai simpla, dar un potential ecologic si fiziologic comparabil cu cel al celulelor eucariote.

Celula procariota este invelita de un perete rigid, lipoproteic, acesta contine sacul mureinic, inexistent in celulele eucariote. Plasmalema este cel de al doilea invelis al celulei, de natura lipoproteica. Aceasta are rol in respiratie, nu se poate invagina pentru a forma vezicule, prin care sa incorporeze solutii nutritive de la exterior sau particule solide. Aceste fenomene sunt denumite pinocitoza si fagocitoza.

Membrana Citoplasmatica- aceasta este de natura lipoproteica, cu o structura functionala complexa, constituind un criteriu de deosebire a celulei procariote fata de celula eucariota. Datorita grosimii constante si suprafetei limitate de peretele celular care o inconjoara, membrana citoplasmatica prezinta ca singura posibilitate de a-si mari suprafata de invaginare si pliere sub forma de mezozom. Plasmalema nu este permeabila pentru macromolecule; singurele particule care o pot traversa sunt fragmentele de ADN si enzimele extracelulare.