Biochimie - Vitaminele

VITAMINE

Noţiuni introductive

Vitaminele sunt substanţe chimice de origine exogenă, indispensabile funcţionării normale a organismului animal. Alături de enzime şi hormoni ele se găsesc în organism în cantitate mică, influenţează creşterea, dezvoltarea şi desfăşurarea normală a proceselor metabolice; participă la reglarea funcţiilor celulare, îndeplinesc rol de cofactori enzimatici, intervin în procesele de oxido-reducere din organism, etc.

Principala sursă de vitamine pentru organism o constituie plantele; ca sursă secundară de vitamine trebuie menţionată flora bacteriană intestinală precum şi o serie de organe, ţesuturi, lichide de origine animală în care vitaminele se concentrează sau depozitează.

Organismul îşi procură vitaminele ca atare sau sub formă de provitamine.

Lipsa sau insuficienţa vitaminelor din organism determină tulburări metabolice şi apariţia unor boli numite avitaminoze sau hipovitaminoze.

O serie de vitamine joacă un rol important în reacţiile biochimice catalizate de enzime, funcţionând în calitate de cofactor (intră în structura enzimelor). Vitaminele cu rol de cofactor participă direct în manifestarea activităţii enzimelor respective fie ca vitamine propriu-zise, fie ca derivaţi ai acestora sub formă de esteri fosforici sau pirofosforici şi nucleotide.

Nomenclatura şi clasificare

Sub aspect chimic, vitaminele sunt substanţe micromoleculare foarte heterogene.

Prima vitamină a fost descoperită de C. Funk în 1911, care a reuşit să izoleze din tărâţele de orez o substanţă ce vindeca boala beri-beri şi care a fost numită vitamină, adică vitamină vitală.

I s-a dat numele de vitamină deorece substanţa respectivă (vitamina B1) conţinea azot aminic şi era considerată indispensabilă.

Vitaminele se denumesc cu ajutorul literelor mari din alfabetul latin (A, B, C, D, E, F, etc.). În cadrul aceleaşi clase, vitaminele se denumesc cu ajutorul indicilor: De exemplu, vitamina D se găseşete sub mai multe forme: D2, D3, complexul de vitamine B cuprinde vitaminele B1, B2, B3, B6, B12

După structura chimică se denumesc:

- acid ascorbic (vitamina C);

- tiamină (vitamina B1);

- riboflavină (vitamina B2);

- piridoxină (vitamina B6);

După rolul fiziologic ce-l îndeplinesc în organism, vitaminele se clasifică astfel:

- vitamina antihemoragică (vitamina K);

- vitamina antiberi-beri (vitamina B1);

- vitamina antirahitică (vitamina D);

- vitamina antisterilităţii (vitamina E);

- vitamina antiscorbutică (vitamina C).

După solubilitatea acestora în apă sau în solvenţi organici, vitaminele se clasifică în:

- vitamine hidrosolubile;

- vitamine liposolubile.

DESCRIEREA SI IMPORTANTA PRINCIPALELOR VITAMINE

Vitamina A

Această vitamină mai este numită retinol sau vitamină antixeroftalmică. Este liposolubilă. Ea nu se găseşte în fructe şi legume ca atare, ci sub formă de provitamină A, respectiv de caroteni, pigmenţi, care în organism se transformă în vitamină A, sub influenţa unei enzime. Sunt necesare 6 mg de caroten pentru a obţine 1 mg de retinol. Ca vitamină preformată , retinolul se găseşte numai în alimentele de origine animală. Fructele cele mai bogate în provitamina A sunt: cătina albă, caisele, piersicile, bananele, scoruşele, murele, etc. Se mai găseşte în morcov, în spanac, patrunjel , germeni de grau

Alimentele de origine animala care contin vitamina A, sunt:uleiul de ficat de peşte, laptele, untul de vacă, branza, cascaval, gălbenuşul de ou şi icrele de peşte. În corpul animal, vitamina A se formează din -carotină (izolată din pigmenţii galbeni carotenoizi ai morcovului), din care cauză se numeşte provitamina A.

Vitamina A are rol fiziologic complex, de importanţă capitală pentru organism. Ea participă la structura şi biochimismul membranelor celulare, intervine în metabolismul grăsimilor, ia parte la formarea elementelor sângelui, stimulează asimilarea proteinelor, contribuie la asigurarea troficităţii şi bunei funcţionări a ţesuturilor epiteliare şi a mucoaselor căilor respiratorii, digestive şi genito-urinare. Ajută la refacerea ţesuturilor rănite, asigură integritatea pielii şi a celorlalte epitelii. Menţine supleţea epiteliilor. Vitamina A are rol esenţial în menţinerea vederii, atât prin acţiunea favorabilă asupra epiteliilor ochiului, asigurând buna funcţionare a retinei şi reglarea adaptării vizuale la lumină slabă şi la întuneric.

Această vitamină stimulează funcţionarea glandelor endocrine şi reacţia imunitară a organismului. Ea este denumită şi vitamina antiinfecţioasă, deoarece asigură o protecţie faţă de diferite boli infecţioase. Vitamina A măreşte rezistenţa la tuberculoză, la virusul gripei şi la protozoare, stimulând activitatea limfocitelor T, fagocitoza macrofagelor şi granulocidelor, etc.

Alături de vitaminele C, E şi de fibrele alimentare, vitamina A se numără între factorii de protecţie anticancerigenă.

Vitamina A se recomandă în terapia aterosclerozei. Este unul din principalii reglatori ai funcţiei hapatice.

Vitamina a rezistă bine la fierbere, în lipsa aerului, dar are o mare sensibilitate faţă de oxigen; se degradează prin expunerea la aer şi lumină. De aceea, fructele şi legumele trebuie păstrate la întuneric şi în locuri răcoroase.

Tocoferolii şi lecitina au efect stabilizator asupra vitaminei A.

O alimentaţie carenţată în vitamină A determină la copii o încetinire a creşterii în greutate, tulburări în formarea şi creşterea oaselor, întârzieri în apariţia dinţilor. Hipovitaminoza A afectează pielea şi glandele anexe. Pielea devine mai uscată, se descuamează şi se infectează uşor. În jurul firelor de păr apar mici ridicături solzoase(hipercheratoză peripapilară), unghiile se rup uşor, dinţii se macină, apar inflamaţii ale urechii medii(otite). La adulţi, părul încărunţeşte precoce.

Hipovitaminoza A produce tulburări de vedere: hemeralopie, tulburări de vedere diurnă, datorate îngroşării şi uscării conjunctivitei, apariţiei de pete sidefii în apropiere de cornee, reducerii secreţiei de lacrimi şi a lizozimei, pierderea luciului globului ocular şi inflamarea acestuia. În cazuri grave se poate ajunge la orbire.

Carenţa de vitamină A afectează aparatul digestiv, aparatul respirator, aparatul genito-urinar, produce tulburări hematologice, scade rezistenţa la cancerigenii chimici, la infecţiile bacteriene, fungice, virale sau cu protozoare, reduce activitatea bactericidă a plasmei sângelui, capacitatea organismului de a produce anticorpi.

Raţiile alimentare deficitare în vitamina A determină scădere a asimilării azotului alimentar şi a potasiului.