Belladonnae folium, frunza de matraguna, este un produs vegetal cu un important continut in alcaloizi tropanici, care ii confera proprietati terapeutice, exploatate inca din antichitate, dar si proprietati toxice, care au limitat folosirea sa, astazi preparatele obtinute din acest produs fiind folosite rar, preferandu-se alte medicamente cu toxicitate mai redusa sau netoxice. Datorita toxicitatii, extractul de frunze si chiar din toata planta era folosit ca otrava in trecut, alaturi de cel de cucuta, ciumafaie sau maselarita. In prezent, se foloseste sub supravegherea medicului, pentru uz intern si extern, in starile spastice ale musculaturii netede, in enterocolite spastice, hipersecretii digestive si bronsice, stari astmatice. In industrie se foloseste la extragerea alcaloizilor, in special a atropinei.
Frunzele de matraguna se gasesc sub forma uscata si maruntita sau sub forma de pulbere.
Se mai gaseste si extract din frunze de belladonna.
Atropa belladonna, matraguna, face parte din Increngatura Spermatophyta, subincrengatura Angiospermae, clasa Dicotyledoneae, subclasa Rosidae, ordinul Scrophulariales, familia Solanaceae (*** Atlas Botanic, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1985, pag. 188 195). Se mai numeste cinstita, cireasa-codrului, cireasa-lupului, doamna-codrului, doamna mare, floarea-codrului, floarea cucului, gugatai, iarba-codrului, iarba-lupului, imparateasa-buruienilor, matragona, nadragula, papalau, tilidonie. Fitocenologic este incadrata in Atropion, Fagion (Constantin Parvu Universul Plantelor, editia a II-a, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1997, pag. 374). Specia este originara din centrul Europei si este raspandita in Europa centrala si meridionala, in nordul Africii, in sud-vestul Asiei si in America de Nord. Pentru proprietatile ei medicinale este cultivata in Franta, Belgia, Olanda, Marea Britanie, Federatia Rusa si alte tari din C. S. I., Polonia, Ungaria, Bulgaria, Romania (zonata in judetele Brasov, Valcea, Mures, Caras-Severin, Neamt, Suceava, Vrancea). Este comuna in toate regiunile paduroase din Carpati, intalnita in paduri si la margini de padure, in tufarisuri, luminisuri, poieni, taieturi de padure, pe soluri suficient de umede, afanate, bogate in humus, din zona montana, mai ales in etajul fagului (Constantin Parvu Universul Plantelor, editia a II-a, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1997, pag. 374). Teofrast (sec. III i. Hr.) o numeste mandragora, astazi denumire populara la italieni. Botanistul Clusius (sec. XVII) o numeste belladonna.
Linne o numeste stiintific, Atropa belladonna, dupa particularitatile ei biologice. Atropos, in mitologia greaca, este zeita destinului, cea care poate taia firul vietii muritorilor, iar belladonna vine din italiana si inseamna doamna frumoasa aluzie la folosirea in secolele trecute a picaturilor din sucul acestei plante pentru a mari si a da stralucire ochilor (Dan Balalau, Daniela Baconi Toxicologia substantelor organice ...
Atlas Botanic, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1985.
*** - Farmacognozie, Vol. II, Institutul de Medicina si Farmacie Bucuresti,
Facultatea de Farmacie, 1980.
*** - Farmacopeea Romana, editia a X-a, Editura Medicala, Bucuresti, 1993.
Constantin Parvu - Universul Plantelor, editia a II-a, Editura Enciclopedica,
Bucuresti, 1997.
Dan Balalau, Daniela Baconi - Toxicologia substantelor organice naturale si inrudite,
Editura Tehnoplast Company SRL, Bucuresti, 2001.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
