Complexul Golgi este un organit celular prezent in toate tipurile de celule cu exceptia hematiei adulte. a fost descoperit in celula nervoasa Purkinje din cerebel in 1898 de catre Camillo Golgi, primind denumirea de aparat reticular intern Golgi.
La microscopul luminescent poate fi evidentiat in celula proaspata cu colorantul rosu neutru, iar in celula fixata prin metale grele (osmium, argint, etc). Pozitia in celula este diferita dupa tipul si activitatea citosolului. In neuron complexul Golgi este dispus perinuclear, in celulele secretorii apare supranuclear situat intre nucleu si polul apical. In unele cellule specializate (celula tiroidiana- celula formatoare de hormon tiroidian) care au dubla polaritate functionala, complexul Golgi se deplaseaza frecvent intre cei doi poli in raport cu activitatea metabolica predominanta a unuia sau a altuia. In majotitatea celulelor vegetale dar si in unele celule animale, complexul Golgi apare sub forma de dictiozomi, fomatiuni isolate sau grupate sub forma de tubuli anastomazati intre ei sau sub forma de cisterne.
La microscopul luminescent complexul Golgi se prezinta sub diferite aspecte: retea de canalicule anastomazate, vacuole de diferite marimi, bastonase (dictizomi) Organizarea ultrastructurala: Microscopul electronic a aratat existenta a trei elemente componente in organizarea complexului Golgi: 1) pachete de saci turtiti sau cisterne asezate in stiva; 2) macrovezicule; 3) microvezicule. Toate aceste trei formatiuni sunt delimitate de citomembrane groase de aproximativ 6-8 nm, de aspect neted, fara ribozomi atasati pe suprafata lor, asemanatoare ca organizare cu celalalte endomembrane lipoproteice, organizate in mosaic. Cele doua fete ale membranelor golgiene au insa proprietati tinctoriale diferite. In apropierea reticulului endoplasmic membranele golgiene se aseamana cu ale acestuia in timp ce cele mai indepartate, mai externe membrane golgiene se aseamana cu membrane plasmatica.
Structurile golgiene prezinta polaritate morfologica si functionala: astfel complexul Golgi prezinta o fata convexa, proximala (pol proximal) asezata langa nucleusi si in stransa relatie cu reticulul endoplasmic numita fata imatura, sau fata formatoare. Pe aceasta fata se observa in general microveziculele associate adeseori cu tubuli ce converg catre complexul Golgi.
Acesti tubuli formeaza o placa cu orificii de aproximativ 60nm. Opus fetei formatoare se observa o fata concave, distala (pol distal) numita fata de maturare, unde se formeaza veziculele de secretie.
Membranele sacilor si veziculelor situate la polul golgian proximal sunt mai subtiri de 6 nm, fiind asemanatoare cu ale reticulului endoplasmic.
Spre fata de maturare, membranele Golgiene se ingroase pana la 8nm, devin asimetrice si se apropie ca oraganizare si componenta chimica de membrane plasmatica.
Exista o miscare continua intre aceste structuri, in sensul migrarii lor de la fata imatura la fata de maturare. Microveziculele vor forma saci golgieni, iar din ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
