Alcoolismul, noțiune introdusă în literatura medicală

Alcolismul, notiune introdusa in literatura medicala de catre Magnus Huss in 1849, este considerata o boala cu evolutie cronica, consecinta a ingestiei de alcool etilic, caracterizata prin toleranta si dependenta fizica, precum si prin modificari patologice ale diferitelor organe, cu tendinta la progresivitate in conditiile continuarii consumului de etanol. Spre deosebire de alcoolismul acut care poate evolua de la simpla impregnatie alcoolica pana la betie, cu remiterea fara urmari a manifestarilor odata cu eliminarea toxicului, alcoolismul cronic este consecinta unor tulburari metabolice complexe si manifesta dupa o perioada indelungata de consum etanolic, sub forma unor complicatii majore din partea diferitelor organe. Alcoolicului cronic ii este specifica pierderea controlului fata de ingestia de etanol, ceea ce are ca rezultat in timp, incapacitatea acestuia de a rezista tentatiei de a bea, existenta si desfasurarea activitatii sale habituale depinzand direct de ingestia de etanol.

Incidenta alcoolismului e strans legata de productia si consumul bauturilor alcoolice care, sub forma de vin, bere sau spirtoase sunt consumate in proportii diferite de la o tara la alta sau in cadrul aceleiasi tari cu repercusiuni majore de ordin social si economic. Studii statistice efectuate din ratiuni economice sau de alt ordin, releva o crestere permanenta a productiei si respectiv penetratiei alcoolului in randul populatiei, cu tendinta si la modificarea structurii consumului . Numai in ultimele doua decenii consumul de bauturi alcoolice a inregistrat in tarile europene o crestere cu 48% pana la 337% (O.M.S. , 1980) cu depasirea chiar a valorii de 500% la anumite sortimente de spirtoase. Daca aceste tari continua sa detina primul loc in productia si consumul de bere (peste 51%), se inregistreaza in schimb o extindere a acestui consum si in tari din Africa, Oceania si Extremul Orient, in timp ce bauturile distilate au o pondere din ce in ce mai mare in detrimentul celor obtinute prin fermentatie naturala.

Alcoolismul, diagnosticat ca atare sau sub forma complicatiilor medicale sau neoropshice ale consumului abuziv de etanol, afecteaza indeosebi populatia adulta, cu un maxim intre 25 si 65 de ani, mortalitatea prin alcoolism fiind de 2-4 ori mai mare ca in populatia generala (32/100.000 locuitori), iar durata de viata scurtata cu 8 - 12 ani la marii bautori. Riscul leziunilor cronice produse de etanol creste cu cantitatea si durata consumului de alcool. Un indicator al raspandirii acestui flagel il poate constitui morbiditatea si mortalitatea prin ciroza hepatica (ca in tabelul de mai jos), cca. 2/3 din decesele alcoolicilor datorandu-se acesteia. Desi exista o preponderenta masculina (5/1) se asista in prezent la o crestere a cazurilor de alcoolism la femei, concomitent cu coborarea limitei de varsta (cca. 10% din tineri ) si la aparitia sa la copii, iar la adolescentii bautori se profileaza tendinta stergerii diferentei dintre sexe.