Conform definitiei, data de Organizatia pentru Alimente si Agricultura FAO (Food si Agriculture organization), si Organizatia Mondiala a Sanatatii OMS in "Codul Alimentarius", agricultura ecologica reprezinta un "sistem integral de gestionare a procesului de productie, care contribuie la sprijinirea si consolidarea rezistentei agroecosistemului, incluzand biodiversitatea, ciclurile biologice si activitatea biologica a solului. Agricultura ecologica pune accent pe folosirea unor practici de gestionare corespunzatoare, in loc de introducerea unor produse fabricate afara din ferma respectiva si ia in consideratie si faptul ca particularitatile fiecarei regiuni in parte necesita sisteme, bine adaptate specificului acestei regiuni. Asta se poate realiza prin folosirea, unde este posibil, a metodelor agronomice, biologice si mecanice in loc de folosire a materialelor sintetice pentru anumite operatii in cadrul sistemului. "Agricultura biologica respecta reguli stricte, stabilite prin normele legislative.
Ca orice marca comerciala, care garanteaza o mai inalta calitate si originea produselor, agricultura biologica este strans legata de respectarea unor reguli stricte de productie, stabilite prin anumite norme legislative agricultura biologica trebuie controlata si certificata. In scopul a garanta consumatorului respectarea regulilor de productie stabilite.
Agricultura ecologica este o metoda de productie care tine cont de cunostintele traditionale ale taranilor si care integreaza progresele stiintifice in toate disciplinele agronomice, raspunzand preocuparilor sociale fi ale mediului inconjurator, fumizandu-se consumatorilor produse de calitate chiar si in tarile mai sarace.
Obiectivul principal al agriculturii ecologice este de a proteja biosfera si resursele naturale ale planetei, excluzand utilizarea ingrasamintelor chimice, pesticidelor de sinteza si a erbicideior, metodeie de prevenire jucand un rol primordial in lupta impotriva daunatorilor, boliior si a buruienilor.
Pentru a practica o agricultura in armonie cu natura trebuie sa se tina seama de tehnicile biologice utilizate si de conditiile locale, adaptandu-se la realitatile socio-economice dar si la metodele traditionale, prin utilizarea optima a resurselor din agroecosisteme, fiind un factor esential pentru obtinerea unor rezultate optime si de lunga durata.
Principiile pe care este fondata agricultura ecologica sunt universale, dar tehnicile utilizate sunt adaptate in functie de conditiile pedoclimatice, de resurse si de traditiile locale.
Agricultura ecologica este o metoda care necesita capacitate de observare si de reflexie.
Foloseste un potential ridicat de mana de lucru, necesitand deci locuri noi de munca, si mentine taranii la munca campului, aspect important intr-o perioada de somaj, pe de o parte si exod masiv din zonele rurale catre aglomerarile urbane, pe de alta parte.
Cerintele minime pentru realizarea dezvoltarii durabile:
- distribuirea echilibrata si echitabila a resurselor si accentuarea laturii calitative a productiei ca atribute ale unei noi conceptii despre redimensionarea cresterii economice.
- perfectionarea, reorientarea sau chiar schimbarea tehnologiilor, punerea lor sub control si monitorizarea riscurilor acestora.
- descentralizarea formelor de guvernare, cresterea gradului de participare la luarea deciziilor privind ecologia si mediu;
- asigurarea unui potential dezvoltat din punct de vedere financiar, economic, uman, tehnologic.
Mediul si resursele naturale trebuie sa fie recunoscute ca fundament al tuturor activitatilor umane, iar protejarea lor trebuie sa reprezinte o conditie obligatorie pentru dezvoltare.
Conceptul de dezvoltare durabila se bazeaza pe drepturi, obligatii si justitie, presupunand: necesitatea de mentinere a integritatii mediului {Enviromental integrity):
- promovarea eficientei economice (Economic efficiency);
- mentinerea echitatii (Equity).
Dezvoltarea durabila a ecosistemelor agricole si posibilitatea de a produce alimente de cea mai buna calitate, poate fi considerata cea mai insemnata contributie a agriculturii in asigurarea viitorului omenirii.
Agricultura durabila (sustenabila) este in primul rand viabila din punct de vedere economic, raspunde exigentei cererii de alimente sanatoase si de calitate superioara, este o agricultura care garanteaza protectia si ameliorarea resurselor naturale pe termen lung si le transmite nealterate generatiilor viitoare.
O astfel de agricultura determina si diversifica activitati economice deoarece materiile prime apar si se prelucreaza prioritar in zonele rurale, dezvolta infrastructura si cresterea potentialului economic al satelor.
Deci, agricultura durabila trebuie sa fie:
- productiva;
- profitabila;
- ecologica;
- sa conserve resursele:
- echilibrata social si uman
I.2Istoricul si evolutia agriculturii ecologice
Agricultura durabila este si o problema de educatie, in spiritul respectarii naturii si a cunoasterii traditiilor. in conditiile acestor mosteniri de cunostinte teoretice si practice, agricultura ecologica, in toate curentele sale, propune actualizarea metodelor traditionale verificate timp de secole si imbinarea lor cu metodele moderne. in scopul mentinerii si cresterii potentialului productiv natural al solului.
Au existat trei mari curente care si-au lasat amprenta in agricultura ecologica de azi:
- Prof. Dr. Mihail Dumitru si colab.; ,,Cod de bune practici agricole" vol. I, Ed. Expert, Bucuresti 2003.
- A.Fitiu, ,,Ecologia si protectia mediului", Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca, 2003
- I.Toncea, ,,Ghid practic de agricultura ecologica", Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca, 2002
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
