Sistemul Bancar Internațional

1. Introducere in sistemul bancar international

Sistemul bancar international este compus din foarte multe banci. Dintre acestea, doar cateva sute au o participare internationala semnificativa, remarcandu-se, in primul rand, printr-o activitate sustinuta in cadrul sistemelor financiare nationale. Se mai pot adauga, aici, bancile consortiale, cu mentiunea ca acestea nu au detinut niciodata o pondere importanta si ca, in ultimii ani, sunt in cadere libera. Aceste consortii bancare nu au fost altceva decat filiale comune ale bancilor obisnuit,. intrucat tehnicile financiare internationale sunt, in linii mari, identice cu cele de pe pietele nationale, spatiul bancar international are meritul de a sustine sau privilegia inotiile financiare, adoptate ulterior rapid in cadrul sistemelor bancare nationale, in sensul unui veriil transfer de tehnologii financiare.

Conceptul de bancă datează din cele mai vechi timpuri, însă de la apariţia sa şi până în prezent a evoluat succesiv în timp, de la forme embrionare la activităţi extrem de complexe. În forma sa iniţială comerţul bancar s-a limitat la operaţiuni de schimb de monede (zărăfie), iar cu vremea, i s-au adăugat practica depozitelor de valori (metale preţioase şi lingouri, monede de aur, argint etc.), a plăţilor efectuate pe aceeaşi piaţă sau pe pieţe diferite. Cu trecerea timpului s-a ajuns la operaţiuni de acumulare de fonduri disponibile pe piaţă şi la frunctificarea acestor fonduri prin acordare de împrumuturi purtătoare de dobânzi destul de mari.

În acest context evolutiv în timp, relaţiile dintre bancă şi clientela sa trebuie îmbunătăţite în strânsă concordanţă cu necesităţile fiecăruia dintre parteneri satisfăcând interesele ambelor părţi participante la diverse operaţiuni. În lucrările de specialitate există o serie de definiţii care exprimă concepţia fiecărui autor în ceea ce priveşte noţiunea de bancă ori bancher, prisma prin care sunt privite: ca insituţie, organizaţie ori întreprindere; din punct de vedere al obiectului de activitate sau al funcţiilor etc., ori înglobând toate aceste coordonate.

In ultimii ani, activitatea bancara internationala, a cunoscut un amplu proces de globalizare. Unele banci, in loc de a colecta depozite dintr-o tara pentru a acorda imprumuturi in alta tara, au adoptat o strategie de colectare de fonduri si acordare de credite in interiorul diverselor piete nationale gratie implantarii locale. Altele si-au axat dezvoltarea pe piete financiare, incercand de asemenea sa finanteze local portofoliile de titluri nationale. Unele au optat pentru un model mondial de banca de retail sau activitati corporatiste, institutiile de credit facand eforturi tot mai mari pentru a raspunde nevolilor clientelei prin intermediul prezentei si finantarii locale. Principala diferenta intre activitatea bancara globala si cea interanionala tine de modul de finantare a activelor straine. O banca mondiala utilizeaza fonduri provenind de pe piata interna, in timp ce o banca globala utilizeaza fonduri colectate chiar de pe piata externa insasi. Bancile internationale reprezinta agentii de executie si organizare a gestiunii globale pentru lichiditatile firmelor transnationale. Ele detin monopolul asupra gestiunii mecanismelor de schimb, executarii platilor si reglementarilor internationale, furnizeaza marilor firme transnationale resursele necesare realizarii investitiilor directe etc.¹ Gradul de concentrare a activitatilor bancare este tot mai ridicat: astfel, la sfarsitul anului 1985, cele 50 de mari banci din City, dintr-un total de aproximativ 500, controlau peste 66% din totalul angajamentelor bancare internationale apartinand centrului financiar britanic fata de 72%, in urma cu 10 ani.

¹ Gaftoniuc, S., op. cit., p. 104

Aceste banci pot fi clasificate in cateva mari familii, in functie de competentele detinute in tarile de origine:

- bancile de depozit. Functia lor principala este transformarea resurselor pe termen scurt - depozitele persoanelor fizice si intreprinderilor - in credite pe termen mediu si lung, inscrise in activ, sub forma de creante. Acest tip de banci este foarte raspandit in tari precum SUA, Japonia, Marea Britanie, Franta

- bancile comerciale (commercial banks) au actionat, de la inceput, pe pietele de eurodevize, in vederea gasirii unor modalitati de atenuare a constrangerilor legate de expansiunea lor geografica;

- bancile regionale isi fac aparitia in marile centre financiare americane: New York, Chicago

- cele 12 City Banks japoneze s-au lansat pe arena internationala ce mai tarziu, in baza unei retele in strainatate mai putin dense. La inceputul deceniului al 7-lea, acestea au dat doda de un dinamism fara precedent, considerat adeseori, de catre concurenta, drept excesiv. La sfarsitul deceniului trecut, puterea lor internationala atinge cele mai inalte culmi;

- bancile de cliring (clearing banks) si fostele banci coloniale britanice au detinut, la randul lor, o pozitie acti pe piata eurodevizelor, continuand sa profite de pe urma retelei internationale ste sau potentialului pietei londoneze si experientei acumulate inca din secolul trecut ;

- bancile universale. Spre deosebire de bancile de depozit, bancile universale isi au originea in Germania, Elvetia si Austria. Activitatea lor nu se limiteaza doar la intermedierea depozit - imprumut constand, in acelasi timp, in operatiuni de interventie directa pe pietele financiare atat in cadrul emisiunilor propriu-zise, cat si in fazele de negociere. Aceasta competenta dubla explica activitatea lor mai acti pe pietele euroobligatare, ativ cu cele din domeniul creditelor internationale. Bancile de afaceri, desi nu pot fi considerate banci universale, se apropie de acestea, mai ales in privinta activitatilor internationale. Bancile elvetiene detin un rol specific pe pietele financiare internationale, investind capitaluri gestionate in cadrul fondurilor fiduciare.