Ratingul de credite - politici și limite de risc privind creditarea bancară

RATINGUL DE CREDITE. POLITICI SI LIMITE DE RISC PRIVIND CREDITAREA BANCARA

Ratingul de credite reprezinta un calificativ exprimat numeric, aferent calitatii portofoliului de credite al fiecarei unitati bancare teritoriale.

Scopul introducerii ratingului de credite este acela de a diferentia nivelurile de risc în cadrul portofoliului de împrumuturi al bancii pentru:

- evitarea situatiei gruparii creditelor în categoriile cu risc major;

- determinarea trendului calitatii portofoliului astfel încât sa se poata întreprinde masurile necesare pentru a evita o deteriorare, în timp, a acestei calitati;

- asigurarea managementului riscului de credite si protectia corespunzatoare a bancii împotriva acestui risc.

Ratingul de credite se bazeaza atât pe comparatia de ordin statistic (istoric) cât si pe analiza si prognoza.

Sistemul de rating de credite al B.C.R, de pilda,. este de tip bi-dimensional, coroborând rezultatele analizei caracteristicilor clientului cu cele ale creditului.

Caracteristicile clientului se fundamenteaza pe analiza aspectelor generale, financiare, pozitia în (sub) ramura de activitate, de management si strategie.

Analiza caracteristicilor creditului se bazeaza pe istoricul relatiei de credit, îndeplinirea conditiilor de eligibilitate, administrarea si monitorizarea creditului, serviciul datoriei, sursa de rambursare si natura colateralelor. Caracteristicile creditului se refera la toate creditele de care beneficiaza clientii respectivi, pe termen scurt, mediu si lung, în lei si/sau valuta.

Ratingul de credite se calculeaza pentru toti clientii beneficiari de credite, aflati în portofoliu pe baza bilanturilor contabile anuale, iar în cursul anului cu ocazia acordarii/revizuirii creditelor, atunci când conducerile unitatilor bancare teritoriale considera necesar.

La nivelul unitatilor bancare teritoriale, ratingul de credite se calculeaza ca medie ponderata a ratingurilor de credite individuale ale clientilor aflati în portofoliu.

Nivelul cle mai bun al ratingului de credit este 1, iar cel mai slab 5, practic un credit cu ratingul 5 este considerat pierdere, nivelul acceptabil fiind 3.

Creditele cu un rating mai slab decât 3 pot fi aprobate la propunerea sucursalelor judetene numai de catre Centrala bancii, indiferent de nivelul expunerii.

Ratingul de credit se calculeaza atât pe baza situatiilor contabile periodice pentru a se cunoaste în mod real si obiectiv calitatea si structura de ansamblu a portofoliului de împrumuturi al bancii, dar si ca obiectiv strategic de atins pentru perioada urmatoare privind calitatea portofoliului de credite, ca pârghie a managementului riscului de credite.

Cel putin odata pe an, în functie de obiectivele strategice ale bancii si de situatia reala a portofoliului de împrumuturi, la propunerea Directiei Generale de Metodologie si Management al Riscurilor, organele de conducere ale bancii aproba ratingul de credite acceptabil pentru banca pe anul urmator, în functie de conditiile si evolutiile de pe piata, cu defalcare pe sucursalele judetene.

Ratingul de credite propus nu va putea fi inferior celui realizat (existent).

În cazul unitatilor bancare teritoriale la care ratingul de credite stabilit pentru perioada urmatoare este mai bun decât cel existent efectiv, noile credite care se vor propune spre aprobare vor trebuie sa vizeze numai clienti si afaceri foarte bune, concomitent cu masuri ferme pentru recuperarea creantelor de la clientii cu un rating inferior.

A.- Politicile de creditare si de management al riscului de credit.

Activitatea de creditare se desfasoara astfel încât sa raspunda principiului prudentei în procesul de aprobare a solicitarilor de credite si sa asigure controlul si asumarea constienta a tuturor riscurilor care decurg din relatia bancii cu clientii sai.

Riscul de credit înglobeaza atât riscul în activitatea de creditare propriu-zisa cât si în alte tranzactii initiate pentru clientii bancii, cum sunt: emiterea de scrisori de garantie, deschiderea/confirmarea de acreditive, analizarea, scontarea unor efecte de comert prezentate de clienti, investitii în actiuni si alte valori mobiliare, alte facilitati acordate clientilor.

În scopul evaluarii si limitarii riscului în activitatea de creditare se recomanda ca fiecare banca sa promoveze politici generale, specifice si sectoriale.