Polița de risc financiar

Societatile de asigurari fac parte din domeniul financiar-bancar. Prin urmare, ele vehiculeza informatie privata si o mare parte din aceasta se refera la bani si la circulatia banilor, adica la gestionarea mijloacelor fixe si circulante. Întotdeauna a existat o nevoie sporita de securitate în acest domeniu, drept urmare a si aparut dispersia riscului bancar pe asigurari, existând diverse forme de asigurari de pierderi financiare.

Traim într-o lume nesigura, în care diferite evenimente întâmplatoare pot afecta iremediabil activitatea unui individ sau a unei companii. Tocmai datorita acestei nesigurante, cea mai buna solutie este sa transferam riscurile de orice natura altcuiva. Pe masura ce societatea româneasca s-a dezvoltat, a avansat spre economia de piata, a crescut si nevoia de diversificare a ofertei de asigurari.

O caracteristica a pietei românesti se refera la faptul ca, o data cu diversificarea ofertei de produse de asigurare, s-a manifestat si o crestere a calitatii acestora, concretizata în lansarea pe piata de produse noi, adaptate si personalizate la cerintele clientilor.

România este o piata cu un potential urias, astfel încât se poate anticipa o evolutie pozitiva, mai ales în conditiile în care se va ajunge la acel grad de educatie în asigurari care sa permita persoanelor fizice si companiilor sa înteleaga importanta acestui domeniu de activitate. (revista primm Anul V - nr. 1/2003 (22))

Termenul de asigurare defineste una dintre formele de protectie a oamenilor fata de riscurile determinate de însasi existenta umana, în raport cu fenomenele naturii, activitatea economica si fenomenele sociale. Toate acestea determina riscul producerii unor daune de natura materiala, morala, afectiva sau chiar acela al încetarii vietii. Este unanim acceptat ca numai pagubele materiale sunt strict determinabile si integral reparabile, riscurile de producere a acestora fiind, în mod cert, stabilite în cadrul operatiunilor financiare, precum cele de creditare sau de leasing.

1. Riscuri asigurabile aferente operatiunilor de leasing

Prin însasi definitia sa, leasingul este o operatiune care presupune riscuri complexe si cu grad ridicat de probabilitate, în conditiile în care sunt finantate si proiecte care s-au dovedit inadecvate pentru creditul bancar.

Legea româna stabileste prin încheierea contractului de leasing urmatoarele raspunderi si sarcini privind acoperirea riscurilor mentionate:

- obligatia locatorului/finantator de a asigura bunurile care constituie obiectul contractului, printr-o societate de asigurare;

- asumarea de catre utilizator a riscului pierderii, distrugerii sau avarierii bunurilor, din cauze fortuite (inclusiv forta majora), si chiar continuarea platii ratelor de leasing în situatia producerii acestor evenimente (obligatie ce poate fi însa atenuata în concret prin contract);

- obligatia utilizatorului de a efectua plata ratelor de leasing.

Necesitatea asigurarii bunurilor deriva din disocierea proprietatii asupra bunurilor, care apartine în continuare finantatorului, si dreptul de utilizare, care revine celeilalte parti contractante, aceasta reprezentând una dintre deosebirile esentiale fata de creditare.

Fiind obligata prin lege sa încheie aceasta polita de asigurare, societatea de leasing beneficiaza si de dreptul legal de deducere a cheltuielilor cu primele de asigurare. Însa din punct de vedere al cheltuielilor de leasing, este de asteptat ca aceste cheltuieli sa fie incluse în ratele de leasing si, prin urmare, deductibilitatea lor sa fie indirect transferata utilizatorului.

De altfel, aceasta polita asigura tocmai riscul pierderii sau distrugerii partiale sau integrale a bunului care este asumat de catre utilizator, risc determinat de posibile incendii, cutremure, inundatii sau alte calamitati naturale, furturi, acte de vandalism sau acte de terorism.

Deoarece contractele de leasing se încheie pe perioade îndelungate, de ordinul anilor, consideram ca politele de asigurare se pot încheia fie pe întreaga perioada, fie pe perioade de câte un an, reînnoibile, fie în alte conditii contractuale, dar care trebuie sa fie conforme prevederilor legale exprese.

În sarcina proprietarului se afla si raspunderea civila delictuala pentru pagubele cauzate de bunul care constituie obiectul contractului de leasing, care, la rându-i, trebuie asigurata printr-o polita despre care consideram ca poate fi încheiata de oricare dintre partile contractului de leasing.

Fara a fi propriu-zis parti ale unei operatiuni de leasing, într-o astfel de operatiune pot fi implicati si terti, cum ar fi banca finantatoare a societatii de leasing, furnizorul bunurilor care sunt oferite în leasing (cu sau fara un contract de buy-back în caz de încetare a platii ratelor de leasing), succesorii legali în drepturi ai finantatorului (în caz de reorganizare) sau ai utilizatorilor (persoane fizice sau juridice). Acesti terti pot sa solicite sau pot sa profite fie de încheierea unor polite suplimentare de asigurare (de transport, în cazul furnizorilor de utilaje, de exemplu), fie de cesionarea drepturilor care decurg din politele încheiate (pentru bancile creditoare).