Organizarea și Conducerea BIRD

Capitolul I. Banca Mondială

1.1. Prezentare generală

Banca Mondială nu este o bancă în sensul obişnuit al conceptului întrucât ea este alcătuită din două instituţii unice de dezvoltare a căror muncă este completată de alte trei instituţii.

Aceasta a fost înfiinţată în anul 1944 în urma tratatului de la Bretton Woods şi are sediul stabilit la Washington însă este împânzită în întreaga lume prin cele peste 100 de birouri cu peste 10000 de angajaţi.

Banca Mondială reprezintă de fapt o sursă vitală de asistenţă financiară şi tehnică aflată la îndemâna ţărilor în curs de dezvoltare din întreaga lume iar acest lucru se datorează misiunii sale bine definite. Aceasta constă în lupta împotriva sărăciei, o luptă în care se investeşte pasiune şi profesionalism dorindu-se rezultate durabile. Ajutorul său nu constă doar într-un simplu sprijin financiar ci într-un suport constant ce presupune atât acordarea de resurse financiare cât şi schimbul de cunoştinţe, consolidarea capacităţilor şi crearea de parteneriate în sectorul public şi cel privat care să ajute oamenii să se ajute singuri.

1.2. Grupul Băncii Mondiale

Grupul Băncii Mondiale este alcătuit în total din 5 instituţii, fiecare având un rol diferit însă acelaşi scop şi anume acela de colaborare în dezvoltarea viziunii de globalizare inclusivă şi durabilă. Fiecare din ele are propriul său acord sau document fondator. Aceste documente definesc din punct de vedere legislativ scopul instituţiei, organizarea şi opereţiunile, inclusiv mecanismele prin care sunt deţinute şi guvernate.

Din cele 5 instituţii două din ele se remarcă ca fiind într-o oarecare măsură mai importante: Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare care are scopul de a reduce sărăcia în ţările mai sărace, adică în ţările cu venituri medii şi solvabile şi Asociaţia Internaţională de Dezvoltare care se axează pe ţările cele mai sărace din lume.

În continuare voi prezenta succint fiecare din cele 5 componente ale Grupului Băncii Mondiale după cum urmează:

• Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare – este instituţia care de cele mai multe ori se confundă cu însuşi Banca Mondială fiind cea mai importantă din instituţiile Grupului. Aceasta a luat fiinţă în luna martie a anului 1946 în urma deciziei adoptate în cadrul tratatului de la Bretton Woods din 1944. În primii ani de activitate obiectivul său a constat în reconstrucţia ţărilor avariate în urma războiului dar mai apoi aceasta s-a dedicat exclusiv ajutorării pe termen lung a ţărilor întârziate.

Întrucât în aceste ţări, în general ţări cu venituri mijlocii şi mici, capitalurile atrase de iniţiativa privată sunt insuficiente pentru necesităţile de finanţare ale dezvoltării iar capitalurile obţinute de către guverne obişnuiesc să fie atribuite pe criterii politice, Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare oferă împrumuturi şi ajutoare, mijloace de finanţare care se doresc a completa şi nu a le substitui pe cele anterioare.

Fondurile aceste instituţii sunt obţinute prin intermediul emisiunilor titlurilor de credit pe pieţele financiare internaţionale, la dobânzi concurenţiale şi încasează dobânzi foarte apropiate de cele ale pieţei.

• Asociaţia Internaţională de Dezvoltare – reprezintă una din cele mai mari surse de asistenţă financiară creată în anul 1960 în scopul satisfacerii nevoilor financiare ale statelor cu venituri mici pe locuitor, fiind o instituţie afiliată la Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Ea este abilitată să ajute ţările foarte sărace, capabile să relaizeze proiecte productibile însă care nu dispun de mijloacele financiare necesare pentru a le pune în aplicare şi care nici nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a putea accede la împrumuturile de tip clasic, acordate de Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare sau de alte instituţii de credite externe.

Ca şi obiective prioritare ale Asociaţiei Internaţionale pentru Dezvoltare se regăsesc sprijinirea luptei împotriva sărăciei prin evaluarea performanţelor ţării pe planul reducerii demografice, a ameliorării serviciilor sanitare şi a lărgirii posibilităţilor de educare şi formare a populaţiei, protecţia mediului înconjurător în care se include şi gestiunea resurselor forestiere şi eficienţa utilizării şi conservării energiei precum şi susţinerea politicilor macroeconomice şi sectoriale prin credite destinate producţiei, infrastructurii şi dezvoltării economice.