Măsuri neconvenționale de politică monetară adoptate de Sistemul Federal de Rezervă (Fed) în contextul crizei globale recente

Capitolul 1.1 Aspecte teoretice privind stabilitatea financiară

În ceea ce privește o definție cât mai clară a stabilității financiare încă nu s-a formulat o definiție clară a acestui termen, însă Banca Angliei a folosit pentru prima oară acest termen în anul 1994 ce presupunea anumite obiective ce nu aveau legătura cu eficiența sistemului financiar sau despre stabilitatea prețurilor.

Unii autori au definit stabilitate financiară ca fiind un concept vag și se definește foarte greu, deasemenea putem acorda o definiție a stabilității fianciare prin partea opusă acesteia, respectiv prin intabilitate financiară, în care poate fi definită instabilitate financiară ca o situație în care sistemul financiar nu poate fi capabil de a-și îndeplini atribuțiile în momentul în care anumite nereguli din sistemul financiar se “ciocnește” cu anumite fluxuri informaționale și nu mai poate avea o capacitate productivă prin funcțiile și atribuțiile sistemului financiar.

Deasemenea alți autori consideră că instabilitatea financiară reprezintă acel moment prin care piețele financiare precum piața bancară, piața de capital, piața monetară care au în structura lor anumite nereguli pot influența stabilitatea financiară dar și situația economică.

Stabilitatea financiară mai poate fi definită ca o situație în care pe piețele financiare nu se produc crize și prin care atât prețurile activele cât și ratele de dobândă au un grad ridicat de stabilitate financiară.

Deasemenea un sistem financiar se află într-o gamă de stabilitate ori de câte ori este capabil să faciliteze performanța unei economii și să disipeze dezechilibrele financiare care apar în mod endeogen sau ca urmare a unor evenimente adverse și inopinante.

Bnaca Națională a României definește stabilitate financiară” situația în care sistemul financiar este capabil să atragă și să plaseze fonduri bănești în mod eficent și să reziste la șocuri fără a aduce prejudicii economiei sale” .

Fig 1.Factori care afectează performanțele sistemului financiar.

Sursa: excelenta.ase.ro/Media/Default/Page/coroiusorinaioana.pdf

Din graficul de mai sus se poate observa cum sistemul financiar paoet fi influențat de instituții, de piețe financiare dar și de infrstructură și deasemnea se mai poate observa faptul că sistemul financiar este văazut ca un subsistem al economiei reale, sociale dar și politicii.

“Stabilitatea financiară se refră nu numai la lipsa de crize financiare actuale, dar și la capacitatea sistemului financiar de a limitat apriția de dezechilibre, înainte ca ascestea să constituie o amenințare șa adresa stabilități. Într-un sistem financiar stabil. Acest lucru se întâmplă, în parte prin autocorectare și disciplinarea mecanismelor de piață.”

Capitolul 1.2 Aspecte teorerice privind politica monetară și stabilitatea prețurilor

Politica monetară are ca și obiectiv stabilitatea prețurilor, iar aceasta din urmă este definită ca “ o rată a inflației pe termen mediu, care ar trebui să rămână mai mică dar aproape de 2% . Conform acestei definiții, nu doar inflația ce depășește valorea de 2%, dar și inflația excesiv de scăzută sau deflația sunt incomparabile cu stabilitatea prețurilor” .

Mulți dintre economiști consideră că pentru a avea o creștere sănătoasă a economiei, rata inflației trebuie să aibă un nivel scăzut considerat de a fi urmat un procent de 2%.

Pentru politicile monetare unele dinte cele mai importante preocupări sunt cele lagate de rata șomajului și de produsul intern brut, aceste preocupări survin doar în momentul în care băncile centrale prin funcțiile și atribuțiile sale specifice va asigura că stabilitatea prețurilor este una stabilă.

Atât prin criza actuală cât și prin crizele fnanciare din anii anteriori ne-au arătat faptul că sunt probleme ce par a fi greu de soluționat, respectiv greu de înțeles.

“Majoritatea economiștilor au susținut un nivel scăzut și stabil al ratei inflației, valoarea optimă fiind considerată cea de 2%. Unul din argumentele care au susținut acest nivel este că inflația de 2% este suficient de mare pentru a rămâne pozitivă, atunci când ciclul afacerilor ar reduce producția sub potențial” .

O rată a inflației scăzută precum și o situație stabilă a ratei inflației poate duce la următoarele avantaje:

- Reduce nivelul ratelor de dobânzi

- Reduce incertitudinile legate de ceea ce înseamnă mediul economic

- Transparența prețurilor

Definirea stabilității prețurilor, Paul Volcker, fostul președinte al Băncii Centrale a Statelor Unite ale Americii definit stabilitatea prețurilor în felul următor: “O definiție utilă a unei stabilități rezonabile a prețurilor îmi pare a fi situația în careanticipațiile privind creșterea sau scăderea generală a prețurilor pe o perioadă considerabilă de timp nu au o influență substantial asupra comportamentului econonomic și financiar” .

Se consideră că o inflație poyitivă este mult mai apreciată față de deflație, aceasta din urmă descurajează investițiile precum poate influența și creșterea ratei dobânzii ce poate duce la o înlesnire a situației economice respective a creșterii economice.

Pentru ca o economie să fie sănătoasă este necesar o stabilizare a ratei inflației, iar în aceste caz politicile monetare poate stabiliza nivelul inflației.