Leasingul

Leasingul este din toate punctele de vedere un produs al economiei de piaţă mondială în cel mai bun înţeles al cuvîntului.

Istoria ştiinţelor economice îl consideră în primul rând un instrument de finanţare modern şi cu reale perspective de dezvoltare şi perfecţionarea în etapele viitoare, înscriindu-se în circuitul tendinţelor de globalizare a economiei mondiale.

Leasingul s-a afirmat în ultimele decenii – îndeosebi în S.U.A. şi ţările Europei Occidentale – ca metodă de finanţare pe termen mediu şi lung şi prin aceasta ca factor de promovare a vânzărilor, în particular a exporturilor. În esenţa, leasingul este o formă de închiriere realizată de societăţi financiare specializate (societăţi de leasing) a unor bunuri de echipament către firme (beneficiari) care nu dispun de fonduri proprii ori nu pot sau nu doresc să recurgă la credite bancare pentru cumpărarea acestora de la producători.

Leasingul presupune, în principiu, două contracte: unul de vânzare-cumpărare, încheiat între producător, ca vânzător, şi societatea de leasing, care creditează operaţiunea de leasing în calitate de cumpărător şi un contract de locaţie încheiat între societatea de leasing şi un terţ beneficiar.

Operaţiunea este iniţiată de firma care doreşte închirierea produsului şi care se adresează în acest sens societăţii de leasing cu o cerere de ofertă. Societatea de leasing, în urma acceptării cererii, procedează la stabilirea contractului cu producătorul bunului solicitat, în vederea achiziţionării acestuia; în acest proces este implicat direct şi viitorul beneficiar. Urmează încheierea contractului de leasing şi cumpărarea bunului de către societatea de leasing în vederea punerii lui la dispoziţia beneficiarului.

Pentru utilizarea bunului, beneficiarul va plăti societăţii de leasing costul, sub formă de rate eşalonate pe perioada de valabilitate a contractului. De regulă, la sfarşitul perioadei de închiriere, beneficiarul are o tripla opţiune: să prelungească contractul; să-l abandoneze; să cumpere bunul la valoarea reziduală.

Sistemul leasing-avantaje şi limite

Este un adevăr cunoscut că pieţele de desfacere nu mai pot fi cucerite doar cu produse de calitate şi la preţuri rezonabile; existenţa unor dificultaţi financiar-valutare, comercial-vamale, lipsa de supleţe a procedeelor tradiţionale de finanţare-creditare au adus în prim plan necesitatea unor facilitaţi de plată. Leasingul oferă asemenea posibilitaţi. Să examinăm aşadar câteva din avantajele sistemului leasing.

În primul rând, leasingul oferă beneficiarului extern, fără ca acesta să plătească înainte, posibilitatea de a dispune rapid de maşini şi utilaje noi, ultramoderne, creaţii de ultimă oră, menţinându-se “la zi” cu nivelul cel mai înalt atins de dezvoltarea tehnicii. Operaţiunea nu antrenează capital lichid, iar creditul poate fi rambursat, obişnuit, din beneficiile aduse chiar de mijloacele de producţie închiriate, mai exact, sistemul permite o finanţare din exterior si uneori totală. Obligaţiile ce decurg din contractul leasing nu se reflectă în bilanţul financiar, fondurile rămase libere putând fi utilizate în alte scopuri cum ar fi amplificarea cercetărilor ştiinţifice, ridicarea calificării cadrelor tehnice, asigurarea bazei de materii prime. Mai mult, leasingul oferă o anumită independenţă financiară.

În al doilea rând, leasingul presupune o operativitate, o mobilitate în tranzacţii, neobişnuită la alte procedee comercial-economice; condiţiile de leasing standardizate elimină îndelungatele tratative care se duc, de regulă, la încheierea unor contracte de credit “clasice”, firmele de leasing mai importante deschid conturi curente unor beneficiari, similare conturilor de credit bancar prin care aceştia pot închiria imediat utilajele de care au nevoie. Să poţi închiria pe loc, în clipa când ai nevoie, un utilaj oarecare fără să închei noi şi noi contracte, fără să duci alte şi alte tratative constituie un avantaj deloc neglijabil.

Poate unul din motivele cele mai serioase care au făcut ca leasingul să capete o atât de mare extindere este reducerea riscului pe care îl prezintă fenomenul de uzură morală în tehnică. Unii autori consideră reducerea riscului într-un asemenea caz drept principalul avantaj al sistemului leasing. Ca să achiziţionezi direct, când nici nu ai foarte mulţi bani, mai ales valută, echipamente costisitoare care se pot învechi rapid, care pot îmbătrâni în numai câţiva ani nu este o afacere, ceea ce conduce multe întreprinderi spre porţile societăţilor de leasing.

Un rol important joacă leasingul în contracararea concurenţei, oferind posibilităţi de înnoire a maşinilor, utilajelor, facilitând investiţii dinamice, rentabile, ce încorporeză inteligenţa, inventivitate.

Ca operaţiune specială de comerţ exterior, leasingul favorizează dezvoltarea economică a unor ţări lipsite de mijloace financiar-valutare, asigură câştigarea unor noi parteneri, pătrunderea pe noi pieţe, permanetizarea relaţiilor comerciale prin desfacerea îndelungată a unor produse de bază ale propriei economii. Prin reînchirierea sau vânzarea utilajelor, în condiţiile în care s-a încasat în întregime contravaloarea acestora în timpul închirierii precedente, se asigură câştiguri suplimentare importante.

Prin faptul că ratele leasing rămân fixe pe toată perioada contractului, indiferent de situaţia de pe piaţa mondială, se poate asigura o anumită planificare a cheltuielilor viitoare, cel puţin în ceea ce priveşte nivelul chiriilor.