Întărirea Supravegherii Prudențiale a Sistemului Bancar din România

Întărirea supravegherii prudenţiale a sistemului bancar din România.

Analiza indicatorilor de prudenţă bancară pe ansamblul sistemului bancar din ultimii ani.

Potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.99/ 2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.227/2007, în scopul protejării intereselor deponenţilor şi al asigurării stabilităţii şi viabilităţii întregului sistem bancar, Banca Naţională a României asigură supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, persoane juridice române, inclusiv a sucursalelor acestora înfiinţate în alte state membre ori în state terţe, prin stabilirea unor norme şi indicatori de prudenţă bancară şi urmărirea respectării acestora şi a altor cerinţe prevăzute de lege şi de reglementările aplicabile, atât la nivel individual, cât şi la nivel consolidat sau subconsolidat, după caz, în vederea prevenirii şi limitării riscurilor specifice activităţii bancare.

Supravegherea prudentiala este realizata de BNR pe baza raportarilor de prudenta bancara transmise de acestea Bancii Centrale, precum si prin inspectii la sediul bancilor.

Supravegherea pe baza raportarilor bancilor s-a axat , conform normelor si reglementarilor de prudenta bancara internationale, pe urmarirea urmatoarele obiective:

• Primirea in termen de la banci a raportarilor privind indicatorii de prudenta bancara (raportul de solvabilitate, imprumuturile mari acordate clientilor, pozitia valutara zilnica, clasificarea creditelor si constituirea provizioanelor specifice de risc);

• Analiza in dinamica si evaluarea performantelor financiare ale fiecarei banci, detreminarea evolutiilor si a tendintelor in cadrul sistemului bancar;

• Semnalarea cazurilor de neincadrare a indicatorilor de prudenta bancara in nivelul prevazut de reglementarile in materie, in vederea luarii masurilor pentru prevenirea deteriorarii situatiei financiare a bancilor si aplicarea sanctiunilor prevazute de lege in cazurile de incalcare repetata a acestor norme.

Pe langa raportarile pe suporthartie, in vederea facilitarii schimbului de informatii dintre Banca Centrala si banci, in cadrul Bancii Nationale a fost initiat proiectul de raportare statistica in baza caruia bancile vor transmite raportari prin utilizarea retelei de telecomunicatii interbancare. Acest sistem de raportare prezinta o serie avnataje atat pentru emitentul, cat si pentru beneficiarul de informatii, cum ar fi :

• eficienta (prin scurtarea timpului de transmitere si de prelucrare a datelor);

• cresterea gradului de securitate (prin cunoasterea persoanelor care au acces la informatii);

• standardizarea si uniformizarea raporatrii statistice.

Analizele efectuate in procesul “offsite” s-su finalizat prin atentionari scrise adresate conducerii bancilor pentru a lua masuri de incadrare in prevederile normelor de prudenta bancara, precum si prin aplicarea sanctiunilor prevazute de legislatia in materie, in cazurile in care bancile au continuat sa inregistreze abateri de la aceste norme. Concluziile desprinse din aceste analize contribuie la selectarea bancilor care fac obiectul actiunilor de examinare “onsite” efectuate de organele de supraveghere ale Bancii Nationale.

Supravegherea prin inspectii la fata locului.

Actiunile de inspectie la fata locului vizează obiectivele specifice supravegherii prudentiale bancare, respectiv:

• adecvarea capitalului in functie de natura si marimea riscurilor;

• natura , trendul si volumul activelor, problema si adecvarea alocarilor pentru pierderi din credite;

• adecvarea politicilor, procedurilor si practicilor de imprumuturi si investitii;

• gradul de concentare a riscului;

• trendul si volumul activelor clasificate in categorii necorespunzatoare;

• imprumuturile acordate persoanelor aflate in relatii speciale cu banca;

• nivelul, trendul si stabilitatea veniturilor;

• sursele veniturilor;

• nivelul cheltuielilor de operare;

• vulnerabilitatea veniturilor la riscul pietei;

• tranzactiile cu titluri de valoare;

• efectele de taxare asupra veniturilor;

• capacitatea bancii de a asigura adecvarea capitalului prin reinvestirea profitului;

• eficienta politicilor si practicilor de lichidare;

• strategiile de administrare a fondurilor;

• sistemele informatice de adminstrare si planurile de finantare;

• capacitatea managementului de a indentifica , masura, monitoriza si controla riscurile activitatilor desfasurate de banca;

• acuratetea, operativitatea si eficienta informatiei managementului si sistemelor de monitorizare a riscului;

• adecvarea sistemelor de audit si control intern;

• receptivitatea la recomnadarile auditorilor si autoritatilor de supraveghere;

• respectarea reglementarilor si legislatiei in viguare;

• performanta generala a institutiei si profilul sau de risc.

Pentru supravegherea bancară, standardele internaţionale sunt stabilite de Comitetul de la Basel privind supravegherea bancară în “Principiile de bază pentru o supraveghere bancară eficace” (Basel Core Principles).

Principalele măsuri ce trebuie implementate pentru întărirea supravegherii prudenţiale sunt următoarele:

- îmbunătăţirea reglementărilor privind rata de solvabilitate în concordanţă cu recentele propuneri ale Comitetului de la Basel pentru un nou cadru privind adecvarea capitalului. Se recomandă ca autoritatea de supraveghere să încurajeze băncile să utilizeze sisteme de rating intern şi, la rândul său, să-şi pregătească personalul pentru a fi în măsură să testeze aceste sisteme.

- autoritatea de supraveghere să solicite băncilor să deţină fonduri proprii care să corespundă nivelului de risc asumat de acestea. Cerinţele de fonduri proprii trebuie să acopere nu numai riscul de credit, ca în prezent, ci şi riscul de piaţă, riscul operaţional şi riscul de rată a dobânzii din portofoliul bancar. Este recomandat ca Banca Naţională a României să emită reglementări privind cerinţe de capital pentru riscul de piaţă armonizate cu prevederile Directivei CAD a Uniunii Europene. Totodată, Banca Naţională a României va trebui să pregătească experţi care să fie în măsură să testeze modelele interne ale băncilor.