Gestiunea Bancară

1. Introducere

Piata financiara este extrem de volatila datorita influentei unui numar mare de factori obiectivi si subiectivi. Din aceasta cauza, in lupta lor pentru maximizarea profitului, institutiile de credit se confrunta in permanenta cu tot felul de riscuri.

In general riscul (industrial, commercial, bancar) poate fi definit ca fiind o intamplare a carei producere are o consecinta nefavorabila asupra subiectului/agentului economic. Riscul reprezinta posibilitatea de nerealizare a castigului scontat sau de aparitie a unei pierderi in tranzactiile economice (de import, export, arbitraj), ca urmare a producerii unor evenimente sau fenomene cu impact asupra societatii comerciale/operatorului.

Cele mai multe definitii date riscului si managementului riscului se bazeaza pe functia clasica a banilor si anume aceea de intermediere in domeniul riscurilor financiare prin diviziunea lor. Din acest punct de vedere, este privita de obicei problema pierderilor neasteptate din activul bancilor, pierderi cauzate de piata, de riscurile de credit sau lichiditate. Riscul poate avea o influenta considerabila asupra unei institutii de credit.

Riscurile bancare sunt acele riscuri cu care se confrunta bancile in realizarea operatiunilor curente si nu numai riscurile specific activitatii bancare clasice. In general, riscul bancar reprezinta “gradul de pierdere suferit de o banca in cazul in care cealalta parte contractuala (clientul acesteia) falimenteaza fara sa poata sa isi achite obligatiile fata de banca.” (Predescu, 2005) . Pierderile inregistrate de banci apar datorita imprumuturilor execesive acordate unor cilenti sau datorita angajarii excesive in activitati speculative aparand din expunerea unor cursuri valutare ridicate sau stabilire necorespunzatoare a scadentei si a ratei dobanzii, expuneri generate fie de decizii tehnice necorespunzatoare aparute in schimburile de pe piata sau rezultatele unor tehnici a conducerii bancare necorespunzatoare.

In aceste conditii de accentuare a instabilitatii, reactia bancii fata de fenomenele conjuncturale trebuie sa se manifeste, pe de o parte prin cresterea preocuparilor pentru studierea acestora si previzionarea evolutiei variabilelor pietei si, pe de alta parte, prin asa numitul management al riscului. Este obligatoriu ca strategia unei banci care se respecta sa includa programe si proceduri privind managementul riscurilor bancare in vederea minimizarii probabilitatii ca riscurile sa afecteza expunerea potential a bancii. Cele trei obiective ale managementului bancar sunt: maximizarea profitabilitatii, minimizarea expunerii la risc si respectarea reglementarilor bancare.

Unul dintre aceste riscuri cu care se confrunta o banca este riscul de lichiditate.

2. Riscul de lichiditate

Lichiditatea este o proprietate generala a activelor, care exprima capacitatea acestora de a fi transformate rapid si cu costuri minime in numerar sau disponibil in conturile curente. In vederea mentinerii credibilitatii fata de client bancile trebuie sa dispuna in permanenta de un grad corespunzator de lichiditate necesitand astfel un management al intrarilor si iesirilor de fonduri care sa asigure in permanenta suficiente lichiditati la nivelul bancii.

Riscul de lichiditatea reprezinta probabilitatea ca o banca sa nu isi poata indeplini obligatiile de plata fata de clientii sai ca urmare a necorelarii posturilor de activ cu cele de pasiv. Pentru indeplinirea acestor obligatii de plata bancile trebuie sa dispuna de suficiente rezerve in numerar si in conturi. Desi la prima vedere lipsa de lichiditate pare o problema de conjunctura, ea decurge dintr o serie de corelatii structurale ale resurselor si plasamentelor bancii.

O sarcina extrem de importanta a conducerii unei banci este aceea de estimare si acoperire corecta a nevoilor de lichiditate, intrucat rentabilitatea unei banci poate fi afectata negativ pe termen lung daca banca detine in portofoliu prea multe active lichide comparativ cu nevoile sale, sau pe de alta parte prea putine lichiditati pot crea mari probleme financiare sau chiar falimentul unor banci mici.

Riscul de lichiditate apare ca urmare a necorelarii scadentelor dintre posturile de activ si cele de pasiv, in practica manifestandu-se fenomenul prelungirii scadentelor la active si a reducerii lor la pasive. Nevoile de lichiditate ale bancii apar atunci cand clientii retrag sume importante din depozitele constituite la banca, in conditiile nerambursarii la termen a creditului si dobanzilor si nu in ultimul rand ca urmare a unor factori psihologici, aparand fenomenul “bank run” in conditiile existentei pe piata a unor informatii referitoare la dificultatile de plata ale unei institutii bancare, precum si a unor zvonuri insotite de aprecieri fara o baza reala care pot determina pierderea credibilitatii sau chiar falimentul bancii.