Funcțiile de Bază ale Băncilor Comerciale

INTRODUCERE

Băncile sunt instituţii specializate care au apărut pe o anumită treaptă de dezvoltare şi organizare socială, al căror rol şi funcţii au evoluat o dată cu viaţa economico-socială în ansamblul său.

Spre sfârşitul Evului Mediu, activitatea bancară s-a dezvoltat cu deosebire în Italia, atât în ceea ce priveşte acordarea de credite comercianţilor, cât şi prin activităţile de schimbare a banilor. De aceea, mulţi termeni bancari, utilizaţi şi astăzi, îşi au originea în acest spaţiu geografic.*)

Este evidentă diferenţa mare între operaţiunile limitate, efectuate de bancheri la începuturile activităţii bancare şi gama complexă de servicii care pot fi oferite de o bancă modernă. Pe măsură ce băncile s-au dezvoltat, mulţi experţi au încercat să definească ce se înţelege prin termenul de “bancă”, noţiunile şi conceptele câştigând în complexitate şi profunzime.

I. FUNCŢIILE DE BAZĂ ALE BĂNCILOR COMERCIALE

O bancă este o instituţie căreia i se acordă permisiunea (în general, sub forma unei autorizaţii/licenţe) de a efectua tranzacţii cu bani. Cu alte cuvinte, o companie este bancă, dacă este recunoscută, oficial, ca bancă. Deşi aceasta este o definiţie “închisă” (o bancă trebuie să fie recunoscută ca bancă) ea este, în general, acceptată. Cercetătorii şi juriştii au încercat însă, în continuare, să stabilească o definiţie care să explice de ce o anumită companie (societate comercială) trebuie să fie recunoscută ca o bancă.

Potrivit reglementărilor care guvernează activitatea bancară din ţara noastră, “societăţile bancare sunt persoane juridice al căror obiect principal de activitate îl constituie atragerea de fonduri de la persoane juridice şi fizice, sub formă de depozite sau instrumente nenegociabile, plătibile la vedere sau la termen, precum şi acordarea de credite.” (Legea nr. 58/1998).

Funcţiile principale ale unei bănci sunt

• să atragă depozitele băneşti ale clienţilor, persoane fizice şi juridice (atragerea fondurilor);

• să permită clienţilor să-şi retragă banii sau să-i transfere în alte conturi;

• să acorde împrumuturi clienţilor care solicită credite, folosind depozitele atrase (plasarea fondurilor).

În practica bancară modernă, acordarea de credite este o funcţie foarte importantă. Sintetizând, putem spune că o bancă este o companie care este autorizată de banca centrală să desfăşoare cele trei funcţii menţionate mai sus.

Realizarea acestor funcţii este mult uşurată dacă banca îndeplineşte următoarele condiţii referitoare la activitatea sa:

• menţine încrederea clienţilor;

• înregistrează toate tranzacţiile (menţine evidenţa riguroasă a operaţiunilor);

• asigură confidenţialitatea bancară, dovedind discreţie faţă de afacerile clienţilor.

Aceste condiţii sunt derivate, pe de o parte, din două acorduri internaţionale importante, iar, pe de altă parte, se regăsesc în cerinţele stipulate de banca centrală, prin acordarea de licenţe/autorizaţii în ţara respectivă.