Emiterea și circulația cambiilor bancare

Întroducere

Băncile comerciale oferă o gamă variată de servicii, printre care unul, care nu se foloseşte atît de frecvent, însă, constituie un instrument de plată, care se numără printre cele mai vechi tehnici de plată, oferind un grad de securitate înalt părţilor implicate. Apariţia cambiei a fost determinată de o varietate de factori, printre care densitatea mare de monede, nesiguranţa transporturilor şi interzicerea exporturilor de capitaluri.

Actualitatea temei se cracterizează prin necesitatea determinării neutilizării a acestui instrument de plată, considerat că oferă securitate utilizatorilor, dar neaplicat în practică.

Scopul tezei îl constituie de a arăta avantajele şi dezavantajele acestui instrument de plată şi aprecierea utilităţii implimentării sau neimplimentării sale.

Obiectul tezei va fi cosiderat emisiunea, circulaţia şi negocierea cambiilor, care sunt legate atît de activitatea în domeniul relaţiilor de schimb internaţional, cît şi de o serie de operaţiuni cu caracter necomercial, executate de persoane fizice sau juridice.

I.Conceptul şi rolul cambiei bancare

1.1. Definire şi condiţii de validitate a cambiei

Cambia reprezintă un înscris, prin care o persoană (tragatorul) ordonă

unei persoane (tras) sa platească unei a treia persoane (beneficiar) o sumă de bani determinată, la o dată fixă şi la locul indicat.

Din definiţie rezultă ca tragatorul are de tras o creanţă, care se numeşte promisiunea sau acoperirea cambiei. De asemenea, beneficiarul are o creanţă de trăgator, aceasta numindu-se valoarea furnizată.

Atunci cand beneficiarul este el însuşi debitor faţă de o terţă persoană şi doreşte să realizeze plata utilizînd aceeaşi cambie, aceasta poate înscrie pe spatele cambiei o menţiune de a se plăti creditorului. Menţiunea poartă denumirea de gir sau andosare; cel care a înscris menţiunea este girant, iar noul beneficiar este giratar.

Formele cambiei:

- Trata - În cazul tratei sunt minimum 3 participanţi: trăgătorul, trasul şi beneficiarul. Trăgătorul are semnificaţia celui ce obligă, dă ordin să se plătească o sumă de bani. Trasul este cel care este obligat prin această dispoziţie să plătească la scadenţă suma înscrisă în trată.

- Biletul la ordin - reprezintă instrumentul prin care emitentul se angajează să plătească la un anumit termen o sumă de bani în favoarea beneficiarului sau în favoarea celui care îl deţine.

Validitatea cambiei, respectiv producerea efectelor dorite, se realizează în condiţiile respectării următoarelor condiţii:

- efectuarea operaţiunilor cambiale de către persoane fizice şi juridice care au calitatea de comerciant;

- forma scrisă, sub semnatura privată;

- cuprinderea tuturor menţiunilor obligatorii şi a unor clauze facultative.

- Calitatea de comerciant: ca principala condiţie de validare a cambiei, decurge din esenţa cambiei care, potrivit Codului Comercial reprezintă un fapt de comerţ. În consecinţă şi operaţiunile cambiale sunt fapte de comerţ, şi pot fi efectuate numai de către persoanele fizice şi juridice, care au calitatea de comerciant. Necomercianţii pot efectua operaţiuni cambiale numai în mod accidental; de asemenea, statul şi unităţile administrativ teritoriale (judeţe, comune) pot realiza astfel de operaţiuni, fără a putea avea calitatea de comercianţi. Obligaţiunile cambiale pot fi asumate şi prin mandatar, aceasta modalitate constituind unica posibilitate de asumare în cazul comercianţilor persoane juridice. Calitatea de mandatar trebuie sa fie explicit menţionată în cuprinsul cambiei; în caz contrar, se consideră că mandatarul se obligă în nume propriu.

- Forma scrisă a cambiei a constituit o condiţie care impune ca textul să fie înscris în una şi aceeaşi limbă.

- Menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cambia se referă la:

a) denumirea cambiei; care poate fi înscrisă ca titlu sau poate figura în cuprinsul textului.

Este obligatorie prezentă denumirii cât şi scrierea ei în aceeaşi limbă în care este redactată cambia, fiind situată deasupra semnăturii tragatorului.

b) ordinul (sau mandatul) necondiţionat de a plăti o sumă de bani determinată, într-o anumită perioadă (cu specificarea sumei în titlu, precum şi în litere sau cifre).