Criza economică actuală, unul din evenimentele planificate în drumul spre globalizare

Criza din 1933 si cea din 2008 similare

Criza economica pe care o simtim cu totii in momentul de fata este similara crizei din anii 29-33 din foarte multe puncte de vedere. Multe elemente specifice celor doua evenimente, nedorite de catre noi oamenii de rand, contin asemanari poate chiar stranii. “Punctul central al acestora sunt entitatile private ce controleaza Banca Federala americana (FED)”

In ceea ce priveste criza din perioada interbelica, “adevaratul initiator al conspiratiei bancare nu este o societate secreta, ci un personaj ingenious Meyer Rothschild” . Comparativ cu cei ce aveau aceeasi meserie, care la prima vedere poate fi interpretata ca una modesta sau cel putin greu de a fi pusa la indoiala, bancherul a anticipat faptul ca cea mai buna metoda de a face avere era aceea de a imprumuta diferitelor puteri europene sume foarte mari de bani, cu o dobanda proportional ridicata. Partea cea mai grea era aceea sa reuseasca sa obtina banii inapoi. “Rothschild era constient de posibilitatea ca marii regi si guvernanti sa refuse sa plateasca si chiar sa incerce sa-l ucida. O modalitate prin care se putea asigura de returnarea imprumutului era aceea de a obtine o anumita putere in interiorul acelor guverne pentru ca, astfel, sa aiba capacitatea de a intervene in political or nationala” De aici si pana la finantarea dusmanilor celor care i se impotriveau lui era doar un mic pas ce ii asigura siguranta de care avea nevoie. Cu alte cuvinte in momentul in care regele sau guvernul incerca sa treaca peste cuvantul bancherului, acesta finanta exact dusmanul si cum spune si Miguel Pedrero, “daca nu exista, Rothschild avea grija sa-l inventeze”.

Pentru a-si duce la indeplinire planul, bancherul si-a raspandit fiii prin Europa, creand diverse sucursale ale societatii sale. Se poate spune ca de-a lungul secolului al XIX-lea, familia Rothschild a influentat mare parte din conflictele europene.

Ulterior si alti mari bancheri au prins acest joc si au dat curs acelorasi influente ce implica state si natiuni. Dintre acestea amintim familiile: Warburg(Amsterdam si Hamburg), Schiff, Morgan, Rockefeller care alaturi de familia Rothschild(Paris, Londra) au manuit prin metode nebanuite intreaga istorie a secolului al XIX-lea si al XX-lea. De-a lungul timpului in aceste mari conspiratii au fost implicate si banci ca Lazard Brothers Bank din Paris, Israel Moses Seif Bank din Italia, Lehman Brothers, Chase Manhatan Bank, Goldman Sachs Bank.

Economie de piata condusa de stat

Criza financiara interbelica a fost declansata de un exces investitional pe pietele bursiere si imobiliare, in cadrul caruia au fost asumate riscuri foarte mari, in cautarea unui profit pe masura. Abuzul de credite de consum, de speculatii bursiere si imobiliare a creat dezechilibre care, in final, au dus la o criza economica majora. La vremea respectiva, economiile dependente de credite americane au fost primele care au colapsat. Prabusirea economica a determinat o profunda depresie in randul populatiei afectate (criza fiind cunoscuta si ca “Marea Depresie”): drumul catre solutiile disperate, extreme, fusese deschis. Metodele clasice, democratice, de reglementare si gestionare a crizei, nu au dat rezultatele sperate, astfel incat modelele dirijiste incepeau sa se contureze ca alternativa. Germania, Italia, Romania si Ungaria au adoptat un astfel de model. Statul interventionist aparea ca singura solutie in depasirea crizei. In anii ‘30, statul american a concentrat uriase fonduri in imprumuturi bancare, a controlat preturile si creditul, a subventionat anumite activitati economice.

Cum s-a ajuns in aceasta situatie?

Marile familii de bancheri implicate in cele povestite mai sus nu erau multumite cu accesul la resursele naturale, facilitatile in cadrul diferitelor sectoare industrial samd, in realitate obiectivul lor era controlul monedei nationale. “Pentru realizarea acestui scop, au obtinut de la principalele puteri europene controlul asupra bancilor central, ca plata a imprumuturilor. Astfel au luat fiinta bancile central din Germania, Anglia sau Franta.” In cartea lui Miguel Pedrero apare un scurt articol al editiei londoneze Financial Times care spune ca “o mana de oameni, aflati la cel mai inalt nivel in cadrul celor cinci mari banci, ar putea anihila intreaga activitate financiara a guvernului”.