Creditul - Mecanismul de creditare

Extras din referat Cum descarc?

1. Creditul. Continut. Trasaturi caracteristice
Definitie: Creditul reprezinta un imprumut materializat in bunuri sau bani, acordat pe o perioada determinata de timp, contra unei sume de bani (dobanda), acordat de o persoana fizica sau juridica unei alte persoane fizice sau juridice. 
Definim creditul ca reprezentand o forma speciala de miscare a valorilor, adica vanzarea de marfuri cu plata amanata sau transferul de bani cu titlu de imprumut care serveste la desfasurarea proceselor economice in vederea realizarii profitului. 
Termenul provine din latina: credere = incredere in ceva sau cineva. 
Fiind o expresie a relatiei de schimb, creditul consta in transferul unui bun dintr-un patrimoniu in altul, cu particularitatea ca plata tranzactiei nu are loc imediat, ci intr-un moment ulterior; plata imediata este inlocuita cu promisiunea de plata la o data ulterioara, numita scadenta. Reprezinta forma de aparitie a creditului strans legata de aparitia productiei de marfuri, adica de momentul in care a fost posibil transferul de marfuri de la vanzator la cumparator fara o contraprestatie imediata. 
Ca expresie a relatiilor de redistribuire, fiind inclus in sfera relatiilor financiare in sens larg, creditul reprezinta o categorie economica ce exprima relatii de repartitie a unei parti din produsul intern brut, prin care sunt mobilizate si distribuite disponibilitatile existente in economie si prin care se creeaza noi mijloace de plata, in scopul satisfacerii unor nevoi de capital si realizarii anumitor obiective de politica economica. In esenta, creditul poate fi explicat fie prin vanzarea marfurilor pe datorie, fie prin imprumutul unui capital cu obligatia restituirii si cu obligatia platii unei dobanzi. 
Desi nu se confunda cu notiunea de bani, intre bani si credit exista o stransa interdependenta, cererea si oferta de credit depinzand de cererea si oferta de moneda. Din punct de vedere economic, creditul reprezinta relatii social-economice de repartitie cu titlu rambursabil si cu plata unei dobanzi. Din punct de vedere juridic, creditul reprezinta o conventie intre debitor si creditor. Definirea creditului trebuie cautata nu numai in continutul sau, ci si in functiile si rolul pe care le are. 
Functiile creditului sunt: 
1. de mobilizare a resurselor temporar libere in economie; 
2. de distributie (de repartizare), adica acordarea de imprumuturi prin banci din fondurile constituite de agentii economici; 
3. de control, care se manifesta pe tot parcursul creditarii, incepand cu acordarea, folosirea eficienta, si pana la rambursare; 
4. de emisiune, adica capacitatea creditului de a crea mijloace de plata suplimentare celor mobilizate si repartizate prin functia de repartitie. Aceasta functie este in legatura cu miscarea banilor in conturi (multiplicarea creditelor).
Rolul creditului consta in rezultatele obtinute in economie pe seama indeplinirii functiilor sale: 
1) Este un factor de crestere economica, ce asigura transformarea economiilor in investitii, iar prin obligativitatea utilizarii lui conform destinatiei initiale (pe baza unui plan de afaceri), creditul diminueaza initiativele economice nerentabile, paguboase, si stimuleaza concurenta. 
2) Contribuie la cresterea nivelului de trai prin faptul ca stimuleaza desfacerea marfurilor, cresterea consumului. 
3) Contribuie la concentrarea si centralizarea capitalurilor, cu efecte pozitive asupra economiilor nationale si chiar asupra economiei mondiale, prin dezvoltarea relatiilor economice internationale.
4) Este o cale de actiune a politicii monetare, prin faptul ca regleaza masa monetara (prin multiplicarea creditului).
Delimitarea sferei creditului si caracterizarea continutului sau evidentiaza o serie de trasaturi ale acestuia: 
1) Participantii la raportul de credit sunt creditorul, cel care acorda imprumutul si debitorul cel care primeste imprumutul, se indatoreaza; in aceasta postura de creditor si debitor apar trei mari categorii: intreprinderile, populatia si statul. Agentii economici si populatia participa la procesul de creditare in dubla calitate, de ,,debitor" si de ,,creditor", cu o pondere diferita, de la o tara la alta, in functie de gradul de dezvoltare economica; ponderea depinde de disponibilitatile monetare degajate temporar din circuitul economic si de veniturile populatiei. Totusi, se desprinde tendinta de crestere a ponderii in favoarea populatiei, in tarile dezvoltate ajungand la egalitate cu ponderea intreprinderilor in calitate de creditori. In postura de debitori, pe langa intreprinderi si populatie se afirma si statul, ca urmare a deficitelor bugetare. 
2) Acordarea creditului: creditul poate fi acordat in cazul unor tranzactii unice sau la intervale libere, alese de debitor (linia de credit, cartile de credit). Convenirea asupra acordarii creditului implica pentru banca asigurarea unui sistem propriu de informare si documentare asupra clientilor, pentru evitarea sau diminuarea riscurilor.
3) Rambursarea creditului presupune angajamentul de restituire (promisiunea de rambursare) a sumelor acordate sub forma de imprumut. Pe intreaga perioada de derulare a creditului pana la rambursare, banca (creditorul) supravegheaza utilizarea si garantiile creditului, solicita furnizarea de date privind situatia economico-financiara a debitorului. Pentru a se proteja impotriva riscului de nerambursare, creditorul isi intareste pozitia prin garantii personale sau reale.

Fisiere in arhiva (1):

 Creditul - Mecanismul de creditare.docx

Bibliografie

Basno C., Dardac N., Floricel C., ''Moneda, Credit, Banci'', Ed. Didactica si Pedagogica, R.A. Bucuresti, 2003
Daniela Zapodeanu-,,Operatiunile institutiilor de credit", Ed. Univ. Oradea, 2015
Daniela Zapodeanu-,,Moneda si credit", Ed. Univ. Oradea, 2015
Dedu V., ''Gestiune si Audit Bancar'', Editura pentru Stiinte Nationale, Bucuresti, 2001
Mihai I., ''Tehnica si managementul operatiunilor bancare'', Ed. Expert, Bucuresti, 2003
http://steconomiceuoradea.ro/anale/volume/2005