Creditul Ipotecar

Aspecte generale cu privire la notiunea de credit

Despre credit putem vorbi inca de la inceputul mileniului al II-lea i.Hr., ca fiind o preocupare a marilor proprietari funciari. Creditul, este apoi practicat de egipteni, fenicieni, greci si romani sub forma comertului cu bani. Acestia cereau dobanzi foarte mari ceea ce facea ca notiunea de credit sa fie identica cu cea de camatarie. Rambursarea creditului se facea pe baza de incredere, de aici provenind si originea cuvantului credit(lat. Credium, credere= a crede). Lipsa increderii ducea chiar la concurenta sumei angajate ca imprumut sau la urmarirea in de-aproape a imprumutatorului, iar in caz de nerambursare acesta putea fi intemnitat sau supus unor pedepse fizice.

Dezvoltarea economiei si a sistemelor bancare a dus la o amplificare a cererii de credite. Creditele se identifica din ce in ce mai mult cu asa-zisul comert cu bani, asimilat cu activitatea de intermediere bancara intre cei care detin banii si cei care au nevoie de ei. Astfel, depozitele constituite prin depuneri sunt redistribuite populatiei sub forma de imprumuturi pentru care se pretinde o dobanda, aceasta reprezentand costul capitalului imprumutat.

Definirea creditului este o chestiune dintre cele mai controversate, astfel,aproape fiecare economist propune o definire proprei.

Sistematizand numeroasele opinii ale economistilor, putem delimita trei conceptii privind fundamentele definirii creditului:creditul ca incredere, creditul ca forma a relatiilor de schimb si creditul ca expresie a relatiilor de redistribuire.

Creditul ca incredere- multi autori din literature de specialitate afirma ca increderea este cea mai importanta component a continutului creditului. De asemenea, putem observa ca termenul de credit cu sensul de incredere este utilizat si in alte limbi romanice, germanice, chiar si limba rusa si alte limbi slave.

Creditul ca schimb- creditul este considerat ca o forma a schimbului, avand particularitatea ca efectuarea prestatiunii este separata de efectuarea contraprestatiunii printr-un interval de timp. Totusi, creditul nu este o forma a schimbului in acceptiunea consacrata a termenului, deoarece acesta presupune si achitarea unei dobanzi.

Creditul ca expresie a relatiilor de redistribuire a disponibilitatilor banesti latent existente in economie atat la agentii nefinanciari, cat si la cei financiari, prin inlocuirea monedei temporar pasive cu moneda active, ca si prin consolidarea si amplificarea disponibilitatilor de capital banesc si cresterea masei monetare in circulatie.

Cel mai important criteriu de grupare a creditelor este acela realizat dupa natura lui economica si categoria de participant. Se disting, urmarind acest criteriu, mai multe forme ale creditului: comercial, bancar, de consum, public si ipotecar.

In acest referat vom avea in vedere creditul ipotecar si particularitatile sale. Creditul ipotecar este acel credit garantat cu proprietatea imobiliara, ce are ca principal obiectiv sustinerea dezvoltarii respective proprietati. Din punct de vedere al naturii garantiei, creditul ipotecar poate fi rural (are drept garantie a rambursarii priprietatea funciara, asupra terenului) si urban (credit garantat cu ipotecarea cladirilor).

Creditul ipotecar a luat amploare in toate tarile dezvoltate, astfel imbraca forme diverse:credit ipotecar cu dobanzi variabile, credit ipotecar cu rambursare progresiva, credit ipotecar inversat, purtator de anuitati.

Prin creditul ipotecar se mobilizeaza capitalurile disponibile pe termen lung, cu ajutorul bancilor ipotecare, caselor de economii, societatilor de asigurari si bancilor comerciale.

In continuare voi prezenta avantajele si dezavantajele, lacunele, conditiile de contractare, rambursare şi costurileaferente pentru un credit ipotecar regasit in ofertele a 5 (cinci) banci.