Control Preventiv

Capitolul 1.

Controlul financiar preventiv

Controlul financiar reprezintă o componentă a controlului economic și are drept scop cunoașterea de către stat a modului cum sunt administrate mijloacele materiale și financiare de către societățile comerciale, publice, modul de realizare și cheltuire a banilor publici, urmărește asigurarea și consolidarea echilibrului financiar, asigurarea eficienței economico-financiare, dezvoltarea economiei naționale.

În România controlul preventiv prima dată a fost reglementat prin Legea asupra contabilităţii publice şi asupra controlului bugetului şi patrimoniului public din 31 iulie 1929 și trebuie să fie exercitat de către un personal specializat din afara unităţilor. Acțiunea statului, spre deosebire de cea privată, este impusă și condiționată de dispoziții legale care prevăd imperativ regulile de realizare a veniturilor și de utilizare a acestora pentru necesități de interes public.

Existența unor reguli cu caracter imperativ impune o acțiune de control care să garanteze respectarea acestora. Dacă controlul asupra operatiunilor care afecteaza patrimoniul și/sau fondurile publice se exercită înainte de autorizarea acestora de către autoritatea competentă, atunci controlul este ex-ante.

Controlul preventiv potrivit acestui act normativ se efectua de Înalta Curte de Conturi, organ suprem de control preventiv şi de gestiune asupra veniturilor şi cheltuielilor publice, fiind exercitat de către consilieri-controlori ai angajării de cheltuieli, ce funcţionau pe lângă fiecare minister, administraţie autonomă, regie publică comercială, aşezăminte de binefacere şi asistenţă publică, precum şi pelângă toate celelalte servicii şi întreprinderi publice ale căror bugete erau sau nu votate de Adunarea deputaţilor.

Controlul preventiv contribuie la folosirea cu maximă eficienţă a mijloacelor materiale şi disponibilităţilor băneşti, la întărirea ordinii şi creşterii răspunderii manageriale în angajarea şi efectuarea cheltuielilor, la respectarea strictă a legislaţiei de gestiune, la preîntâmpinarea oricărei forme de risipă şi a eventualelor deficienţe înainte de a se produce fenomene negative.

Controlul financiar preventiv se exercita asupra documentelor in care sunt consemnate operatiunile patrimoniale, inainte ca acestea sa devina acte juridice, prin aprobarea lor de catre titularul de drept al competentei sau de catre titularul unei competente delegate in conditiile legii. Nu intra in sfera controlului financiar preventiv analiza si certificarea situatiilor financiare si/sau patrimoniale, precum si verificarea operatiunilor deja efectuat.

Metodologia de exercitare a controlului financiar preventiv

Controlul financiar preventiv poate fi de mai multe feluri de exemplu:

-Controlul documentar, operaţiile supuse verificării se verifică pe baza documentelor primare.

-Instrumentul specific al acţiunii de preîntâmpinare a deficienţelor, a operaţiilor nelegale, nereale şi neeconomice, a imobilizării fondurilor şi a păgubirii patrimoniului administrat.

-control specializat implică verificarea şi analiza activităţii economice şi financiare sub aspectul legalităţii, oportunităţii şi economicităţii operaţiilor, folosirii raţionale a mijloacelor materiale şi băneşti şi al apă-rării integrităţii proprietăţii

-control anticipat distinge celelalte forme de control: ierarhic operativ-curent, controlul ulterior, controlul gestionar.

Controlul financiar preventiv se face unitar și se iau în considerare elementele: volumul, complexitatea şi diversitatea operaţiilor supuse controlului financiar preventiv, numărul persoanelor angajate în unitate şi mărimea fondului de salarii, gradul de mecanizare şi automatizare al întocmirii şi prelucrării documentelor, amplasarea teritorială a compartimentelor în care se întocmesc documentele etc.

Entităţile publice au obligaţia de a organiza controlul financiar preventiv propriu şi evidenţa angajamentelor în cadrul compartimentuluicontabil. Organizarea controlului financiar preventiv propriu se realizează de conducătorii instituţiilor publice. Aceştia au obligaţia să emită un ordin sau o decizie de organizare a controlului financiar preventiv propriu şi să stabilească proiecte de operaţiuni supuse controlului financiar preventiv, documentele justificative şi circuitul acestora, cu respectarea dispoziţiilor legale. Evidenţa angajamentelor se organizează, se ţine, se actualizează şi se raportează

conform normelor metodologice aprobate prin ordin al ministrului finanţelor.

Dreptul de decizie in realizarea controlului finciar preventiv ii apartine conducătorului compartimentului cu atribuţii financiar-contabile precum persoanei care-l înlocuieşte pe perioada cât acesta lipseşte din unitate.