Carduri bancare

Definitie

Cardul bancar reprezinta un instrument de decontare, care, pe de o parte, asigura posesorului autorizat achizitionarea de bunuri sau servicii, fara prezenta efectiva a numerarului, ia pe de alta parte, permite legatura financiara dintre comercianti si consumatori (prin acces intr-un cont bancar ). Totodata, cardul bancar este un instrument universal de plata, permitand retragerea de numerar de la ghiseele automate bancare. ce constituie cheia de acces a dirijarii contului de card. Este un suport de tranzactie standardizat, securizat si informatizat care are urmatoarele elemente obligatorii: numarul cardului, numele si prenumele detinatorului, data emiterii si expirarii valabilitatii, denumirea si sigla emitentului, o banda magnetica si o rubrica pentru semnatura titularului. Cardul permite dirijarea unuia sau mai multor conturi. Prin intermediul cardului bancar se poate efectua plata pentru marfuri si servicii, ridicarea banilor in numerar. Cardul se emite pentru o perioada anumita, de obicei 1- 4 ani. La expirarea termenului de valabilitate a cardului el este prelungit, adica se elibereaza un nou card, pentru acelasi cont.

Pentru clasificarea cardurilor se utilizeaza mai multe criterii.

Dupa modul de stocare a informatiilor, se disting: carduri cu banda magnetica si carduri cu microprocesor.

Cardurile cu banda magnetica contin toate informatiile esentiale despre detinatorul de

card. In ultima perioada (cu incepere din anul 1992) a aparut o generatie de carduri care contin incorporate un microprocesor si o componenta de memorie (chip). Acestea se numesc chip –carduri si prezinta un grad de securitate ridicat, fiind promovate pe scara larga de societatile

emitente: VISA International si MASTER CARD.

Dupa functiile indeplinite (respectiv, modul de acoperire a cheltuielilor) se disting: carduri de debit si carduri de credit

Cardurile de debit prezinta urmatoarele caracteristici: asigura utilizatorului achizitia de bunuri si servicii, sau retrageri de numerar, fara prezenta efectiva a insemnelor monetare; conditia esentiala a acestor carduri este existenta unor fonduri intr-un cont de card, si efectuarea de cheltuieli in limita soldului disponibil; in cazul depasirii soldului, bancile acorda credite la dobanzi ridicate, ceea ce constituie o modalitate profitabila a bancilor de oferire a unor produse si servicii catre populatie; cardurile de debit contin o banda magnetica si necesita introducerea unui numar personal de identificare (PIN) in terminalul electronic inainte de accesarea serviciului. Cele mai multe carduri de debit au doua functii principale: retragerea de numerar din distribuitoarele automate de numerar sau din ghiseele automate de banca, efectuarea platilor la punctele de vanzare, situatie in care plata este cunoscuta sub denumirea de transfer electronic de fonduri la punctele de vanzare. Vârsta minimă pentru a avea un card de debit este de 14 ani.

Cardurile de debit cu overdraft se obtin, de obicei, in urma unei conventii dintre firma angajatoare si o banca care are in portofoliu acest produs. Overdraftul este o facilitate oferita angajatilor firmelor ce au incheiat conventii cu bancile. Cunoscut si ca descoperit de cont, acesta consta in faptul ca posesorul unui astfel de card are acces la un credit stabilit de banca emitenta impreuna cu firma angajatoare. In general, creditul oferit reprezinta echivalentul a max 3 venituri lunare nete.

Desi ofera posesorului accesul la un credit, overdraftul se obtine cu un card de debit, unul emis de aceasi banca care ofera si descoperitul de cont. Odata incheiata conventia cu o banca, procedura de obtinere si documenatia este mai simpla, deoarece firma angajatoare este cea care „garanteaza” creditul oferit de banca. Astfel, banca nu mai solicita nici macar adeverinta de venit, intrucat firma angajatoare pune la dispozitia bancii liste cu salariatii si veniturile lor nete. Dobanda pentru sumele utilizate din descoperitul de cont si-o ia automat banca, in momentul in care salariul se vireaza pe cardul de debit. De obicei, dobanda aplicata cardurilor de debit cu overdraft este mai mica decat cea a cardurilor de credit.

Cardul de credit a fost folosit prima data in 1920, in Statele Unite ale Americii, pentru vanzarea de combustibil catre posesorii de automobile. In 1938, mai multe companii americane au inceput sa-si accepte unele altora cardurile de credit. Cu toate acestea, abia in 1958 a fost emis primul card de credit, al carui mecanism era apropiat de cel al cardurilor de credit din zilele noastre.

In prezent, cardul de credit este un produs bancar consacrat, utilizat de milioane de oameni din toata lumea, preferat pentru beneficiile pe care le aduce: linie de credit de tip revolving, un plus de siguranta (nu mai este necesar sa tii la tine numerar), rambursare flexibila a sumelor cheltuite, discounturi la comercianti, bonusuri pentru cumparaturile tale, preturi negociate la alte produse, asigurari incluse si alte avantaje.

Cardurile de credit prezinta ca trasatura definitorie realizarea platilor dintr-o linie de credit care i-a fost deschisa posesorului de card; acest tip de card permite detinatorului sa achizitioneze

bunuri si servicii si sa retraga numerar in limita unui plafon prestabilit.

Un card de credit combina doua functii principale: instrument de plata si facilitate de

credit pe termen scurt;

In functie de credibilitatea bancara a utilizatorului, credit cardurile imbraca doua forme:

daca utilizatorul nu prezinta o buna credibilitate bancara, cardul de credit este de tip „charge”, situatie in care posesorul este obligat, ca in decursul unei perioade de maxim o luna, sa acopere depasirea de sold inregistrata sau creditul temporar acordat (credit cunoscut sub denumirea de overdraft);daca utilizatorul are un punctaj rezonabil, atunci banca pune la dispozitia sa un card cu functiuni depline, caz in care cheltuielile sunt acoperite dintr-un plafon sau linie de imprumut negociata anterior.