Băncile comerciale - de depozit - și rolul lor în sistemul bancar

BANCILE COMERCIALE (DE DEPOZIT) SI ROLUL LOR ÎN SISTEMUL BANCAR

Aparitia bancilor moderne este strâns legata de dezvoltarea comertului cu cetatile îndepartate si acumularea capitalului monetar în special pe aceasta baza , expresie a dezvoltarii productiei manufacturiere si a expansiunii generale a economiei . Legate de nevoile comertului si desfasurând principalele operatiuni prin intermediul efectelor comerciale , în mod firesc bancile au primit atributul de comerciale .

În epoca contemporana , locul si rolul bancilor în economie este strâns legat de calitatea lor de intermediar principal în relatia economii investitii , relatie hotarâtoare în cresterea economica .

Conceptele moderne privind dezvoltarea ecomonica considera ca un rezultat necesar al evolutiei societatii obtinerea de economii ale agentilor economici sau persoanelor , reprezentând venituri neconsumate în perioada curenta si destinata utilizarii viitoare . În cadrul acelorasi concepte , investitiile reprezentând achizitia de instalatii si echipament , structuri , masini si inventar , destinate dezvoltarii productiei , reprezinta o alta realitate a economiei si expansiunii ei ce afecteaza pe agentii economici .

Agentii economici îsi gasesc resursele necesare realizarii investitiilor pe doua cai : fie prin utilizarea propriilor economii , fie prin recurgerea la creditele ce le sunt acordate prin banci , în procesul de reciclare si valorificare a capitalurilor monetare în economie .

În acest fel se creaza conditiile unei ample redistribuiri a capitalurilor , tot mai mari odata cu evolutia istorica , vehiculate de o larga retea de intermediari care au fost exclusiv , la început , si preponderent apoi , în structura sistemului bancar în formare , bancile comerciale sau de depozit .

Creatia monetara , ca factor specific al funtionalitatii bancilor , a stat la rândul sau la baza definirii locului si rolului bancilor în economie .

Bancile s-au afirmat esential ca institutii monetare , a caror caracteristica principala este posibilitatea de a pune în circulatia creante asupra lor însesi , care sporesc masa mijloacelor de plata , volumul circulatiei monetare .

Caracteristica semnificativa a acestor intermediari este transformarea activelor monetare în moneda .

Forma principala a creatiei monetare este emisiunea de bancnote . La început aceastã functie era deschisa tuturor bancilor pentru ca ulterior sa fie una specifica bancii de emisiune .

Totusi , bancile comerciale tipice îsi aduc aportul lor la creatia monetara prin transformarea activelor nemonetare (conturi , obligatii) fara putere liberatorie în instrumente de plata . Înscrierea în conturile de la banca a creditelor acordate (fundamentale sau garantate pe activele pe care le monetizeaza) constituie momentul creatiei unei monede aditionale specifice , moneda scripturala .

Un timp , în Anglia , Franta , SUA si alte tari , o mare parte a bancilor de depozit efectuau si operatiuni de emisiune . Multiplicarea acestor centre de emisiune a condus la crearea conditiilor de Încalcare a normelor de emisiune si încarcarea canalelor circulatiei cu bancnote emise cu sau fara justificare economica . La momentul reglementarii acestei chestiuni , în 1913 , în SUA , numarul bancilor împuternicite sa emita bancnote depasea 7500 .