Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare

BIRD a fost creată, ca şi FMI, pe baza acordurilor Conferinţei Monetare de la Bretton Woods din 1944. Statutul său a fost adoptat o dată cu cel al FMI, iar activitatea sa a început în iunie 1946. Obiectivul său a fost înca de la început „de a ajuta la reconstrucţia şi dezvoltarea teritorilor ţărilor membre, facilitând investiţia de capital”. În acest sens, împrumuturile realizate prin BIRD au avut 2 principale facilităţi: reconstrucţia ţărilor afectate de-al doilea război mondial şi ajutoare pentru dezvoltarea ţărilor subdezvoltate. Prima din acestea a comportat o serie de împrumuturi, în primii ani de activitate ai Băncii (1946-1947), unor ţări precum Franţa. Danemarca, Olanda, etc. Aceste împrumuturi au reprezentat circa 500 milioane dolari. Însă, s-a apreciat, încă din primii ani, că datorită insuficienţei resurselor financiare, BIRD nu putea acoperii necesităţiile mari de capital impuse de reconstrucţia economiilor distruse de cel de-al doilea război mondial. În fapt, misiunea BIRD de sprijinire a reconstrucţiei economiilor din Europa a fost preluată de către Planul Marshall, finanţat de către SUA. Din 1948, BIRD şi-a concentrat resursele în operaţiuni de împrumut în favoarea ţărilor slab dezvoltate, acordat pe baza unor proiecte specifice care prin caracteristicile lor esentiale (niveluri ridicate, ratele dobânzii scăzute, scadenţe pe termen lung) nu putea obţine finanţarea convenţională.

În afara acestor două obiective principale, BIRD şi-a mai propus: să încurajeze dezvoltarea pe lungă durată a comerţului internaţional şi menţinerea unor balanţe echilibrate; să acorde asistenţă tehnică de specialitate în vederea realizării unor analize tehnico-economice cu privire la proiectele de investiţii pentru dezvoltare; să coordoneze împrumuturile acordate sau garantate de unele ţări dezvoltate în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare; pregătirea de cadre din ţările în curs de dezvoltare in cadrul unui institut propriu de dezvoltare economică, etc.

Un stat poate dobândii calitatea de membru al Băncii, atuni când aceptă regulile de condiută în materie de finanţe internaţionale, respectiv, aderă mai întai la FMI. O altă condiţie necesară pentru ca o ţară să devină membră este subscrierea unei contribuţii la fondul său. Subscripţia fixată unei ţări pentru a deveni membră a BIRD a fost determintată pe baza cotei sale la FMI şi funcţie de situaţia sa financiară. Din participarea la capitalul pe acţiuni al Băncii o parte reprezintă capital liber, utilizabil pentru operaţiunile sale (10% din subscripţia stabilită), ce trebuie depunsă. Din aceasta, 1% va fi depusă în DST sau o altă valută convertibilă (până în 1978 în aur), iar 9% în moneda national a ţării pastrată la Bancă Centrală a statului respectiv, sumă care nu poate fi utilizată decât cu acordul ţării respective. Cealalta parte de 90% reprezintă capital neutilizabil pentru operţiunile uzuale ale băncii, nu se depune, iar BIRD face apel la ea numai în cazuri deosebite. Aceasta serveşte, în special, pentru garantarea împrumuturilor contractate de bancă.

Şi în acest caz, calitatea de membru aduce 250 de voturi pentru fiecare tară. Însă, ca urmare a numărului diferit de părţi subscrise s-a realiat o diferenţiere bazat pe principiul american „cine plăteşte hotraşte”. Se acord câte un vot pentru fiecare parte subscrisă de 100.000 DST. Prin urmare, ţările care au subscris fonduri mai mari dispun în Consiliul Băncii de cele mai multe voturi şi implicit de posibiliatea reală de influenţare a deciziilor în propriul interes. Numărul părţilor subscrise a crescut treptat atât în vederea sporirii împrumuturilor băncii, cât şi în scopul ajustării numărului relativ al parţilor deţinute în capitalul acesteia, în funcţie de locul relativ în economia mondială. Principalii acţionari ai Băncii Mondiale sunt: SUA cu 16,41% din totalul voturilor, Japonia 7,87%, Germania 4,78%, Marea Britanie 4,31%, Franţa 4,31%, Canada 2,79% şi Italia 2,79% . Aceste şapte ţări dezvoltate contribuie împreună cu peste 50% din capitalul băncii, având controlul Consiliului, atunci când aceasta uremază să adopte anumite hotarâri. Româia a aderat la Banca Mondiala în 1972 cu o subscripţie de 0,41% din totalul capitalului băncii, respectiv cu 0,43% din voturi.

Structura conducerii BIRD este similară cu cea a FMI : Consiliul guvernatorilor este organul superior de conducere în care fiecare ţara îşi are reprezentant propriul său guvern, în persoana ministrului de finanţe sau guvernatorul Băncii Centrale. Guvernatorii ţin consilii anuale, de obicei, toamna, în care analizează atât Raportul anual prezentat de Consiliul directorilor, cât şi alte proiecte legate de desfăsusarea băncii în viitor; Consiliul directorilor reprezintă principalul organ de conducere şi este format din 22 de membrii, dintre care 5 sunt numiţi de tările care au cele mai multe parţi subscrise (SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie şi Franţa), iar restul de 17 sunt aleşi de ctre guvernatori, fiecare reprezentând un anumit numar de ţări şi votează în numele acestora cu numarul lor de voturi. Pentru aceasta, directorii trebuie să apere interesele celor care i-au investit, să le reprezinte opţiunile şi preocupările lor cu ocazia determinării politicii bncii, ei ramânâd întro permanentă legatură cu guvernele statelor respective. Ei decid asupra alocării resurselor financiare pentru exerciţiul următor, asupra orientării politicii băncii şi înlesnesc cunoaşterea experienţei ei de ctre ţările membre. Consiliul directorilor se sprijină în activitatea sa pe mai multe comitete de specialitate create pentru studierea anumitor probleme; Conducerea efectivă e asigurată de un Directorat, condus de preşedinte sau, ajutat de trei primvicepresedinţi. Aceaşi structură se regăseste şi la celelalte două instituţii ale Băncii Mondiale: Corporaţia Financiară Internatională şi Asociaţia Internatională pentru Dezvoltare.

Resursle BIRD se pot grupa in 3 categorii:

a) Capitalul social format din cotele parti varsate de statele membre. La inceput, acesta a fost evaluat in dolari SUA la cursul din 1 iulie 1944, in denumire curenta „dolarii 1944”. O data cu aplicarea celui de-al doilea amendament al statutului FMI s-a inlocuit termenul de dolar 1944 cu cel de DST. Pentru a se feri capitalul bancii de consecintele care decurg din variatia paritatii monedelor statelor membre si ai conserva valoare initiala, prin Statut sau prevazut varsaminte suplimentare – in cazul scaderii acesteia sau rambursarii unei parti in conditiile cresterii puterii de cumparare a monedelor. Nivelul capitalului social este in prezent cu putin peste 6 miliarde DST.